Puiul grill

Tehnicizarea exprimării comerciale le contaminează şi pe vânzătoarele de la magazinele alimentare; unele parcă nu au chef să comunice real cu bietul cumpărător nefamiliarizat cu… nomenclatorul reţelei de comerţ. Este o observaţie pe care nu mă pot abţine să nu o fac cunoscută cititorilor, deşi nu cred că lucrurile se pot schimba; măcar nu imediat.

Aşadar, iată ce mi s-a întâmplat. Mă adresez unei vânzătoare ce se afla chiar în faţa lăzii frigorifice, chiar arătând spre aceasta: „Aş vrea o pasăre…“. Privire de-a dreptul surprinsă, tăcere. Revin, arătând decis spre frigorifer: „Vreau să cumpăr o pasăre, o găină…“. Aer mirat, vizibil ironic, priviri semnificative adresate celor din jur şi, după un gest de bunăvoinţă superioară, urmează: „Poate doriţi să spuneţi că vreţi un pui grill… Asta, da, avem!“. Primesc lecţia supus; mă rog, dacă asta scrie pe etichetă, asta trebuie să cer şi să nu-i mai pun vânzătoarei întrebarea dacă din puiul grill s-ar putea face şi o supă de pasăre, de exemplu.

Dar păstrez o greu de reprimat rezervă cu privire la valoarea, chiar comercială, a expresiilor tehnice de pe etichete: ce să înţeleg din formularea „Pulpe inferioare de pui“? Primul gând ar fi că marfa este de calitate inferioară (deşi preţul nu duce spre aşa ceva) şi apoi să faci divizarea piciorului găinii (pardon: puiului) într-o parte superioară şi una inferioară, cu care eşti confruntat! Totuşi, pentru deplină siguranţă, să căutăm ceva explicit ca recomandare; da, am găsit: „AURICĂ Pui de aur“ ţi se prezintă (şi) prin imagine o galinacee cu expresia cam speriată, dar ţinând într-o aripă, transformată într-un braţ viguros, un steguleţ pe care scrie „I ? (# love) RTC (?)“.

Însă poate că e mai bine să nu te tot uiţi la etichete, ca să nu-ţi faci probleme degeaba, când afli că poţi da banii pe „Morcovi Turcia la plasă“, ori pe „Lămâi vrac“. Te poţi reorienta: cumperi morcovi locali de la lipoveni şi lămâi gata despachetate, pe care le mai şi încerci uşor cu degetele, dacă nu s-au muiat…

Cât despre unele recomandări-instrucţiuni de utilizare, mai bine lipsă, de vreme ce ai putea apela direct la imaginaţie.

De exemplu, firma (turcească) „Zilan diş ticaret“ ne oferă un „Cleaning Sponge“, echivalat în româneşte prin „Magic bureta de veselâ mumdarâ“, ce ar fi „practicâ şi economicâ şi moderna“. Am reprodus ansamblul şi grafia textului respectiv, ceea ce vom face şi în continuare, apelând la bunăvoinţa tehnoredactorului ziarului să o preia neschimbată, dar şi la răbdarea cititorului, ca să înţeleagă româneasca şchioapă a unui turc ce ne-a deprins limba, se pare, prin Moldova.

Care ar fi calităţile şi avantajele folosirii respectivului „Sponge“? Să trecem în revistă enunţurile, despărţite în text prin rombuleţe de avertizare: „Se usucâ repede. Nu face alegie. Nu inmulteşte bacterii“. Aplicaţii: „Cratitele, tingirele, tigaie, tava şi grâtar frigaruie. Farfurii, paharele şi protelanurile. Faiantele, chiuvete şi obiectele de bjacätârie. Cu detergent cu spumâ multâ şi clâbuc, se şterge murdarie, rucina necru de fum. Şterce şi curâtâ“.

Indubitabil, adresantul direct al acestui articol ar putea fi Oficiul de protecţie a consumatorului, de vreme ce nu există un Oficiu de protecţie a limbii române. Chiar şi împotriva textelor scrise în bătaie de joc…