Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Puterea iertării

Puterea iertării

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Feb 2013

În urma unei întrebări puse mai multor oameni privind credinţa lor în Hristos, puţini au răspuns că s-au convertit în urma lecturii cărţilor religioase. Cei mai mulţi au mărturisit că viaţa lor s-a schimbat atunci când s-au întâlnit cu o persoană care i-a uimit prin purtarea sa. Da, lumea de azi, ca şi cea de ieri, e descumpănită, de pildă, când nu răspundem răului cu rău, când ştim să iertăm. Pentru că a ierta înseamnă a fi ca Dumnezeu.

Ceea ce vă spun acum s-a petrecut în Irlanda, în Evul Mediu. Biblioteca Mănăstirii Sfântului Patrick deţinea o carte dintr-un pergament foarte fin care costa 500 de lire. Era un exemplar aurit din ediţia King James a Bibliei în limba engleză. Într-o zi, unul dintre cei care lucrau în mănăstire a venit să-i spună ceva stareţului Anastasius şi, văzând cartea, a plecat cu ea. Când s-a uitat mai atent în bibliotecă, Anastasius a constatat lipsa cărţii şi şi-a dat seama pe loc cine o luase. Nu l-a chemat pe om, de teamă ca la păcatul hoţiei să nu-l adauge şi pe cel al sperjurului, al mărturiei mincinoase. Hoţul s-a dus apoi în oraş, să vândă cartea. El a cerut pe ea 18 lire. Un doritor i-a spus: Dă-mi puţin cartea, să văd dacă merită aceşti bani. El a luat cartea şi ştiind că este vorba de Biblie, s-a dus să se consulte chiar cu stareţul mănăstirii aflate în oraş, Anastasius, pe care l-a întrebat: Părinte, priveşte puţin această carte şi spune-mi dacă merită 18 lire.

Anastasius i-a răspuns pe loc: Da, este o carte foarte valoroasă. La 18 lire, este un chilipir.

Cumpărătorul s-a întors la cel care furase cartea şi i-a zis: Iată banii. Am fost la părintele Anastasius, i-am arătat cartea şi el mi-a spus că merită 18 lire.

Omul a rămas uimit: Asta-i tot ce a spus? Nu a mai adăugat nimic altceva?

Nu. Nu a mai spus nimic.

Bine. În acest caz, mi-am schimbat părerea. Nu mai doresc să-ţi vând Biblia.

După care s-a întors la Anastasius şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să primească înapoi cartea. Stareţul i-a răspuns însă cu blândeţe: Nu, frate. Păstreaz-o. Este darul meu pentru tine.

Nu, dacă nu o iei înapoi, nu voi mai avea pace în suflet. Atunci stareţul a luat cartea, iar cel care o furase a intrat ca monah în obştea de la Saint Patrick, împărţind chilia cu părintele Anastasius până la sfârşitul vieţii lui.