Răspunsuri duhovniceşti: A te pocăi înseamnă a-ţi întoarce faţa de la păcat, către Hristos

Cum se face pocăinţa?

Ori se face, ori se trăieşte e cam acelaşi lucru. A te pocăi este a te întoarce cu faţa de la păcat, a te întoarce cu faţa către Hristos. Când ai început să legi o patimă, un arap din tine, deja ai făcut un pas spre Hristos, un pas pe calea pocăinţei. Deci, schimbarea mea sufletească de la păcat la fapta bună înseamnă pocăinţă. Sau o spovedanie din copilărie la un duhovnic bătrân şi bun, pe care l-ai avut sau pe care ţi-l recomandă cineva, să pui hotar că de azi „nu mai păcătuiesc, părinte“, „am să mă pocăiesc, părinte“, „n-am să mai mă îmbăt, părinte“, „n-am să mai fac cutare şi cutare“, şi se va deschide cuvânt şi Hristos intră în inima ta şi Duhul Sfânt te va umbri, şi prin canonul pe care ţi-l dă părintele tu învii duhovniceşte şi vei simţi că nu mai eşti singur şi că nu mai eşti părăsit. Asta înseamnă să te pocăieşti. Dar la spovedanie să nu vii aşa din obicei, ci pentru că vreau să mă împac cu Hristos, vreau să îmi schimb şi eu viaţa, vreau să am pace sufletească. Cine se spovedeşte şi mai citeşte cărţi sfinte, şi mai lasă televiziunea asta nefericită, a făcut un pas mare spre calea pocăinţei. Trebuie să spunem clar, ori cu Hristos, ori cu diavolul. Drumul nu se mai încrucişează, ori rămâi cu Hristos, ori cu demonii.

Sfintele Paşti este cea mai mare sărbătoare a pocăinţei?

Sărbătoarea Paştilor este axul lumii cereşti şi a celei pământeşti. Spune un Sfânt Părinte că lumea a fost creată şi recreată de mai multe ori. Prima creaţie a lumii a fost când Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi fiinţa umană, a doua creaţie a fost când Hristos S-a întrupat şi a înviat, după ce a pătimit cruce pentru păcatele noastre, a treia creaţie sau înnoire a lumii va fi la Judecata de Apoi, când drepţii vor intra în împărăţia cea veşnică, iar păcătoşii în osânda veşnică. Aşa încât Sfintele Paşti nu înseamnă o sărbătoare a pocăinţei, Sfintele Paşti este o sărbătoare a biruinţei vieţii asupra morţii. E mult mai mare încărcătura cuvintelor - să biruiască viaţa pe demoni şi moartea, să golească iadul, să avem toţi bucuria că suntem cu Hristos. Nu înseamnă numai pocăinţă, ci o creare din nou a lumii. Asta înseamnă Învierea. Suntem fii ai Învierii, suntem creaţi din nou prin Botez, prin Spovedanie, prin Sfintele Taine, prin binecuvântarea preotului, prin citirea cărţilor sfinte şi prin bucuria Învierii, care iese din inimile noastre şi din altarele bisericilor. Nu pierdeţi această unică ocazie să înviaţi cu Hristos prin Înviere. (după o înregistrare cu arhim. Ioanichie BĂLAN, text publicat în revista „Lumea credinţei“)