Răspunsuri duhovniceşti: „Călugării să fie oameni de smerenie şi rugăciune“

Ce sfaturi duhovniceşti daţi călugărilor tineri din mănăstirile noastre?

Am îmbătrânit în zile rele! Ce sfaturi bune să mai dau? Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Am învăţat multe, şi pe călugări şi pe mireni, dar eu nici cu vârful degetului nu m-am atins de cele ce am învăţat pe alţii. Sunt plin de păcate şi niciodată nu plâng pentru ele. Îmi place să arăt altora calea cea bună şi eu pururea lucrez cele rele. Sunt iubitor de arătare, iar înăuntru sunt plin de toate răutăţile şi niciodată nu mă hotărăsc să pun început bun. Văd că am îmbătrânit în rele şi sunt bolnav cu trupul şi cu sufletul, dar de moarte nu-mi aduc aminte, nici de muncile care mă aşteaptă pentru trăirea mea cea cu nesimţire şi prea împietrită. Îmi aduc aminte, câteodată, de marii nevoitori care au trăit mai demult în această sfântă mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora, mă mustră pe mine mai mult decât pe ei, că nu fac cele ce zic şi zilele se scurtează şi vremea nemerniciei mele pe acest pământ se apropie. Se sting ca fumul zilele mele, iar eu nici o pregătire nu am pentru plecare la fraţii mei şi pentru darea mea de seamă în faţa preaveşnicului Mântuitor şi Judecător. Nu mai înşir multe, că niciodată nu voi putea spune întunericul răutăţilor mele.

Însă, călugării tineri, de vor cugeta mereu la învăţăturile Mântuitorului şi la exemplul sfinţilor, de vor lua aminte la sfaturile bătrânilor şi la făgăduinţele date la călugărie şi le vor pune în practică, mari se vor chema în împărăţia lui Dumnezeu, şi cu cuvioşii cei de demult se vor număra. Să fie oameni de rugăciune şi smerenie, să călătorească în viaţă sub ascultare, să-şi înfrâneze mereu limba şi pântecele şi să păstreze cu sfinţenie îngerească fecioria şi iubirea de fraţi. Cu aceste fapte bune, ca şi cu nişte arme de foc vor birui pe diavoli, vor tăia ispitele, vor alunga gândurile, îşi vor curăţi mintea şi inima, vor urca scara virtuţilor până la cer şi vor dobândi pe Hristos şi viaţa veşnică înaintea multor învăţaţi şi înţelepţi ai lumii. (arhim. Cleopa ILIE, Lumina şi faptele credinţei)