Răspunsuri duhovniceşti: Cel mai mare canon: părăsirea şi ura faţă de păcate

Care este cel mai important şi mai folositor canon ce trebuie dat la Sfânta Spovedanie?

În vremile vechi, când creştinii aveau mare râvnă şi evlavie să se împărtăşească mai des cu Sfintele Taine, cel mai greu canon pentru creştinii de atunci era oprirea pe un timp mai scurt sau mai lung de la Sfânta şi dumnezeiasca Împărtăşanie. De aceea şi Canoanele Părinţilor vechi, ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa etc., opreau pe cei păcătoşi pentru păcatele grele de la Sfânta Împărtăşanie, uneori până la 10, 15 sau chiar 20 de ani, şi le aplicau la spovedanie cele patru trepte de canonisire: plângerea la uşa bisericii, ascultarea, îngenuncherea în pridvorul bisericii şi starea împreună cu credincioşii în biserică. Abia la urmă îi primeau la Sfânta Împărtăşanie (vezi Sfântul Grigorie al Neocezareei, Canonul 11).

Acum, însă, când credinţa a slăbit şi creştinii cei mai mulţi zac în adâncul nesimţirii şi a lipsei de evlavie faţă de Sfânta Împărtăşanie, cred că cel mai mare canon pentru îndreptarea sufletelor lor este părăsirea păcatelor spovedite şi lupta cu ele până la moarte. Iar postul, rugăciunea, milostenia, metaniile şi alte nevoinţe să li se dea după putere, după starea lor de sănătate şi după greutatea păcatelor făcute, potrivit cu scumpătatea şi iconomia Sfintelor Canoane. Deci, cel mai mare şi mai de folos canon la spovedanie este părăsirea şi ura faţă de păcatele făcute, precum şi plângerea lor până la moarte. Că, de îi vom opri pe credincioşi de la Sfânta şi dumnezeieasca Împărtăşanie, atâţia sau atâţia ani, şi nu le vom da canon, cu oarecare osteneală, potrivit cu gravitatea păcatelor lor, ei, nemaiavând evlavia şi râvna celor dintâi creştini pentru cele sfinte, primesc uşor depărtarea de Sfânta Împărtăşanie şi rămân în nesimţire faţă de păcatele lor.

De aceea, trebuie a-i sfătui şi a-i îndemna pe credincioşi să facă canonul cuvenit. Dar mai mult decât toate, să părăsească păcatele, că părăsirea păcatelor, după Sfinţii Părinţi, este adevărata pocăinţă. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că: „Cel mai cumplit lucru al păcatului este a petrece în păcat, şi cel mai rău lucru al căderii este a nu se scula din păcat“ (Cuvânt la Proorocul Iona, la Daniil, la cei trei coconi şi pentru pocăinţă, în „Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur“ , Buzău, 1833). Aşadar, dacă cel mai cumplit lucru este a petrece în păcat, apoi cel mai folositor lucru este canonul părăsirii păcatului. Dacă cel mai rău lucru al căderii este a zace în cădere, apoi cel mai mare şi mai folositor canon este a ne ridica din cădere! (arhim. Cleopa Ilie, Convorbirea a patra)