Răspunsuri duhovniceşti: Cununia civilă, angajament în faţa primarului, nu şi a lui Dumnezeu

Ce valoare canonică şi religioasă are cununia civilă?

Cununia civilă este o învoire scrisă de căsătorie, un fel de contract social, prin care se consemnează însoţirea de bună voie a doi tineri pentru convieţuirea familială. Întrucât căsătoria civilă se face în faţa primarului comunei sau a localităţii unde locuieşte mirele, deci nu în faţa altarului şi a slujitorilor Bisericii, acest contract sau cununie civilă, cum se mai numeşte, are numai valoare civilă, valabilă doar în faţa legilor de stat, neavând însă valoare canonică. De aceea, cei ce trăiesc conjugal după cununia civilă, unii dintre ei născând şi copii, în faţa lui Dumnezeu se află în concubinaj şi în desfrânare şi nu se pot împărtăşi până la 7 ani.

Numai cununia religioasă, în faţa altarului, unde cei doi tineri făgăduiesc că se unesc pe viaţă şi pun mâinile pe Evanghelie şi pe Sfânta Cruce şi unde primesc inelele de logodnă şi cununiile pe cap, este adevărata cununie legală şi canonică în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, care dă dreptul mirilor să convieţuiască până la moarte şi să nască copii.

Se ştie că până la sfârşitul secolului trecut nu exista în ţările ortodoxe cununie civilă, la primării. Tinerii se logodeau şi se cununau numai în biserică, în faţa preotului şi a sfântului altar, căci atunci lumea era mult mai credincioasă. De aceea, nunta creştină dura toată viaţa. Iar acum, de când sunt două feluri de cununii, prima civilă şi a doua religioasă, mulţi nu se mai cunună religios ori se cunună după ani de trăire în desfrâu, iar divorţul şi avortul se înmulţesc îngrijorător, ca semn că au slăbit mult credinţa în Dumnezeu şi viaţa morală religioasă. Din aceste motive, familia creştină de astăzi şi-a pierdut mult din caracterul ei sacru de odinioară.

Singura ţară ortodoxă care mai practică astăzi cununia civilă şi cea religioasă numai în cadrul Bisericii este Grecia. La greci, sunt foarte rare divorţurile, ca şi căsătoria a doua şi a treia, căci la ei nu se poate face nimic fără aprobarea Bisericii şi a preoţilor de parohie, care combat divorţurile şi neînţelegerile din familie. (Călăuză ortodoxă în familie şi societate, arhim. Ioanichie Bălan)