Răspunsuri duhovniceşti: Lipseşte virtutea răbdării şi a iubirii, de aceea sunt divorţuri şi ucideri

Data: 21 Iunie 2008

Ce măsuri se iau, ce acţiuni evanghelice şi sociale se duc pentru combaterea şi îngrădirea acestor vicii şi flagele antisociale, avortul şi divorţul?

Din punctul nostru de vedere, avortul este o ucidere, deoarece noul zămislit e un nou-întrupat, poată în el chipul lui Dumnezeu. Nici nu suntem proprietari deplini pe acest nou-întrupat, deoarece zămislirea este un act în colaborare cu Dumnezeu. Deci, noi suntem numai coautori şi, ca atare, nu avem dreptul deplin asupra acestor făpturi să le ucidem.

Explicaţia ce se cade a o da preotul, în această privinţă, credincioşilor ar fi aceea de a-i atenţiona că uciderea este un mare păcat. Dumnezeu poartă de grijă ca fiecare venit în lume să aibă o pâine de toate zilele, vorba românului: „Cine ne lasă în lume, ne poartă şi de grijă“.

Dar cred că nu frica pentru pâinea de toate zilele îi duce pe oameni la acest păcat, ci, mai degrabă, planurile lor de îmbogăţire, de comoditate şi de lux pentru unicul lor copil. Experienţa vieţii ne stă însă de mărturie că prea multă bogăţie duce la neorânduială şi în viaţa de familie, şi în societate. Dacă am avea această convingere, nu am cădea atât de des în acest mare păcat. Divorţul, de asemenea, destramă familia şi nu s-a văzut o refacere sănătoasă a familiei prin recăsătorirea celor divorţaţi. Socotesc că lipseşte virtutea răbdării şi a iubirii, de aceea sunt divorţuri. (arhim. Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti - dialog cu pr. prof. Ioan Mihălţan)