Răspunsuri duhovniceşti: Pentru ce se unesc prin căsătorie doi tineri?

Cum trebuie să trăiască doi soţi ca să aibă pace duhovnicească, armonie şi bucurie în familie? Ce reguli sunt datori să respecte?

Socotesc că regulile trebuie să fie conduse de o înţelepciune, care să aibă în vedere o cumpătare integrală şi în orice timp, nu numai în anumite zile. Când zic integral, mă gândesc mai ales la înfrânările unor porniri rele, legate de psihologie, ca mânii, pizme, dispreţ, înjosire, care dăunează comuniunii familiale mai mult decât neînfrânările trupeşti. O bună cumpătare a acestora duce, implicit, şi la o înţeleaptă înfrânare a celor trupeşti. Iar ca regulă de bază li se cere să se roage lui Dumnezeu cât mai mult, să meargă la biserică, să aibă un duhovnic bun de care să asculte şi să citească cărţi sfinte.

Care este adevărata menire a familiei creştine? Pentru ce se unesc prin căsătorie cei doi tineri?

Este bine cunoscut faptul că ei se unesc prin Taina Nunţii pentru într-ajutorare şi „naşterea de prunci buni“. Scopul soţilor va fi creşterea copiilor, creştere care cere multe jertfe, însă dragostea nefăţarnică ce o poartă amândoi copiilor catalizează, sau am putea zice înfrumuseţează, trudele acestei jertfe.

Se aduc mereu exemple din istoria umanităţii şi a Bisericii ale unor personalităţi şi sfinţi care mărturisesc într-un glas contribuţia pe care a avut-o mama la formarea lor. S-a scris şi o carte „La femme et le salut du monde“ („Femeia şi mântuirea lumii“), de Paul Evdokimov, evidenţiindu-se rolul femeii în apărarea şi întărirea credinţei, dar nu se poate subestima rolul tatălui şi contribuţia lui la această plinire. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti, cu pr. prof. Ioan Mihălţan)