Răspunsuri duhovniceşti: Să ne rugăm Domnului cu sufletul şi cu trupul

Care este rostul metaniilor şi al închinăciunilor?

Ele formează rugăciunea şi jertfa trupului. Făcând metanii şi rugăciuni după putere şi zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, ne ostenim cu amândouă părţile prin rugăciunea minţii şi aplecarea până la pământ a genunchilor. Astfel, predăm lui Dumnezeu şi sufletul şi trupul, de la Care le-am luat în dar.

În ce chip ne ajută cugetarea la moarte să ne rugăm din inimă?

Cugetarea la moarte ne ajută să sporim în fapte bune, dacă suntem conştienţi că viaţa noastră de pe pământ ne este dată să lucrăm cele bune şi să primim de la Dumnezeu răsplată (Matei 25, 21). Temerea noastră nu trebuie să ne fie de moarte, ci de judecata lui Dumnezeu, cea după moarte, după cum ne zice: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“. (Matei 10, 28). Rugăciunea din inimă ne aduce multă mângâiere, pentru că iubim pe Dumnezeu şi suntem iubiţi de El.

Care este semnul văzut că ne rugăm cum trebuie lui Dumnezeu?

Acesta se vede din primirea gândurilor rele şi convorbirea cu ele. Să luăm deci bine seama şi cu frica lui Dumnezeu să alungăm orice gând ne vine, ştiind că suntem luptaţi de gândul trândăvirii, care este unul dintre cele şapte păcate de moarte, având în minte cuvântul psalmistului care zice: „Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?“ (Psalmul 4, 2). (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti)