Răspunsuri duhovniceşti: Tradiţia trăieşte şi interpretează Scriptura

Ce să le răspundem neoprotestanţilor care susţin că ortodocşii rup sau adaugă învăţături din şi în Sfânta Scriptură, prin urmărirea Sfintei Tradiţii?

Noi ne întemeiem credinţa nu numai pe Scriptură, ci şi pe Tradiţie, pentru că însăşi Scriptura ne îndeamnă să luăm aminte la Tradiţie. Sf. Ap. Pavel a scris corintenilor, spre exemplu, că sunt lucruri pe care le va rezolva când va veni el însuşi acolo. E o întâmplare, mai bine zis un dar de la Dumnezeu că noi avem Scriptura. Dar Scriptura nu cuprinde totul. Gândiţi-vă, Domnul Hristos a propovăduit trei ani şi jumătate; şi dacă-i vorba să citeşti o Evanghelie, sau toate Evangheliile, cât îţi trebuie? Vreo câteva ore! Doar în câteva ore a spus Domnul Hristos tot ceea ce a spus El în trei ani şi jumătate?! Asta, doar aşa, numai sub un anumit aspect. Apoi, noi credem în rezultatele Tradiţiei şi în sensul că Tradiţia trăieşte şi interpretează Scriptura. Sf. Scriptură nu e o carte pe care Dumnezeu a aruncat-o din cer omului, în braţe, şi i-a spus: „No, de asta să te ţii!“, ci şi Scriptura a fost, până la urmă, o tradiţie. Iarăşi, până când s-au scris ultimele cărţi din Scriptură, în primul secol al erei creştine, Biserica a trăit fără scrierile care alcătuiesc azi canonul Noului Testament. Evanghelia s-a propovăduit prin viu grai, nu prin citire. Acum se citeşte Evanghelia pentru că există posibilitatea aceasta, dar Biserica a trăit multă vreme fără să aibă Scriptura aşa cum o avem noi şi fără ca fiecare comunitate creştină să poată citi scrierile cuprinse în ea. Aşa că, pentru noi, ceea ce ne spune Scriptura e tot atât de adevărat ca şi cele păstrate de tradiţie. De pildă, în legătură cu Maica Domnului: noi credem că Maica Domnului a murit cum mor toţi oamenii, a fost înmormântată şi din mormânt a fost înălţată la cer, şi, în cultul, nostru zicem: „Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţă nădejdea cea neschimbată mormântul şi moartea nu o au ţinut, căci ca pe Maica Vieţii la viaţă o a mutat Cel ce S-a sălăşnuit în pântecele ei cel pururea fecioresc“. Este o învăţătură de credinţă care, pentru mine, e tot aşa de importantă şi tot aşa de adevărată cum e învăţătura Scripturii că Domnul S-a înălţat la cer. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)