Recent, a fost publicat volumul „Fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii”, editat de părinţii de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte. Cartea descrie înaintarea
Răspunsuri duhovniceşti: Ura este permisă numai împotriva diavolului şi a păcatului
Cum ia naştere ura în inima omului şi cum ne putem izbăvi de ea?
Ura, ca şi celelalte patimi, se naşte din iubirea de sine, egoismul, care este maica şi rădăcina tuturor păcatelor, după Sfinţii Ioan Damaschin şi Efrem Sirul. Iar iubirea de sine este „iubirea neraţională faţă de trup“, după Sfântul Maxim Mărturisitorul (Filocalia, vol. al II-lea, p. 67). Ura este ucidere de om (I Ioan 3, 15); ea este permisă numai împotriva diavolului şi a păcatului (Psalm 96, 11; Pilde 8, 13; Amos 5, 15); ura este permisă asupra nedreptăţilor, după cuvântul psalmistului - „nedreptate am văzut şi m-am scârbit“ (Psalm 118, 163; Romani 12, 19; Pilde 13, 5; 17, 13). Creştinii trebuie să urască minciuna (Psalm 118, 163), trebuie să urască căile nedrepte (Psalm 118, 104), precum şi „adunarea păcătoşilor (Psalm 25, 5). Trebuie să urască sfatul celor ce urăsc pe Dumnezeu (Psalm 138, 21-22). Ura se biruieşte prin dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, iar dragostea de Dumnezeu o câştigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată.
Care este deosebirea între ură, mânie, invidie, zavistie, certare şi pizmă şi care sunt urmările lor?
Ura este rădăcina patimilor arătate mai sus, iar acestea sunt ramurile ei, cum vorbeşte Sfântul Efrem Sirul în cuvântul său pentru deosebirea patimilor. Urmarea urii şi a fiicelor ei este moartea sufletului.
(Convorbiri duhovniceşti cu părintele Cleopa)