Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Raţiune şi credinţă

Raţiune şi credinţă

Data: 15 Aprilie 2013

Sunt multe pasaje din Scriptură care ne demonstrează că, atunci când ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu intră în coliziune cu raţiunea umană, soluţia este să ne supunem smeriţi voinţei dumnezeieşti. 

Un exemplu este pescuirea minunată relatată în capitolul 5 al Evangheliei după Luca, la care au participat câţiva dintre ucenicii Domnului. Deşi pescari de meserie, cu multă experienţă, în noaptea de care face amintire Evanghelia, ei s-au supus poruncii Mântuitorului de a merge din nou în larg şi a arunca mrejele. Simon nu I-a zis lui Hristos: „Cum poţi să ne ceri să plecăm din nou pe mare? Doar până acum ne-am trudit şi totul a fost în zadar. Noi suntem pescari încercaţi. Nu primim lecţii de la nimeni în privinţa asta. Nu vom prinde nimic nici de data aceasta…“
 
În alt loc, Evanghelia după Marcu, capitolul 3, ne spune că un bărbat a venit la Domnul Hristos având o mână uscată. Iisus, care îi ştia neputinţa şi dorinţa, i-a poruncit: „Întinde-ţi mâna!“, omul s-a supus şi a fost tămăduit în aceeaşi clipă. Şi asta pentru că a ascultat de Mântuitorul. El ar fi putut să înceapă următorul raţionament şi să spună: „Ce absurditate! Dacă aş fi putut mişca braţul, n-aş avea nevoie de Tine“.
 
Să întindem deci mâna credinţei noastre fără gândire iscoditoare sau clătinare. Trebuie să ne încredem în Hristos, fără să ne îndoim vreodată de puterea pe care o primim prin păzirea cuvântului Său. (Augustin Păunoiu)