Realităţile de ziar şi dedesubturile lor

La câteva zile după ce s-a anunţat programul meciurilor din grupele European League, ziarul londonez Daily Mail anunţa: Echipa FC Liverpool va merge în Ungaria să joace cu echipa Steaua Bucureşti. O asemenea plasare a Bucureştiului în Ungaria nu a fost făcută pentru prima dată în ziarele englezeşti. Asta la prima vedere. Zâmbim cu înţeles şi ne închipuim cum este scris un tabloid de mare tiraj din Anglia, operă de moment a unor ziarişti cu capul în flăcări. Realitate de ziar, să-i spunem, care ar putea să neliniştească pe cineva.

I s-a întâmplat ceva asemănător şi lui Liviu Rebreanu, când a ajuns prima dată la Paris. Mărturiseşte acest lucru în volumul "Metropole" (1930). În ziua când marele romancier începe să viziteze capitala culturală a Europei, în 1927, observă că aproape toate marile ziare pariziene anunţau începerea unei revoluţii la Bucureşti. Când plecase de acasă, în urmă cu trei zile, în Bucureşti, lucrurile erau liniştite. Singurul subiect dezbătut de opinia publică românească de atunci era afacerea Manoilescu.

Şi Liviu Rebreanu, neîmpăcat cu aceste ştiri false, face cercetări. Merge la Legaţia română şi vorbeşte cu ataşatul de presă. Între timp, contactează mai mulţi români şi cere explicaţii. Lumea românilor de la Paris era obişnuită cu asemenea false realităţi. Le privea, surâzând, ca majoritatea parizienilor. Ataşatul de presă îl convinge, până la urmă, că jurnaliştii francezi fac aceste falsuri cu bună ştiinţă. Explicaţia - o mare parte din francezi aşteptau cu nerăbdare, zi de zi, veşti despre evoluţia revoluţiei din Rusia. O voiau cât mai repede universalizată. Iar jurnaliştii - ce aveau de făcut?! - le veneau în întâmpinare.

Acesta ar fi un scenariu pe care-l ştiu despre unele mici, dar halucinante, realităţi de ziar. Ce-or fi aşteptând cititorii ziarului Daily Mail, în legătură cu lumea din sud-estul Europei?

Într-o carte binecunoscută despre Conferinţa de Pace de la Paris (1919), "Peacemakers, Six Months That Changed the World" (2001), autoarea, Margaret Macmillan, susţine că Regina a venit la conferinţă cu o toaletă fastuoasă şi cu cereri teritoriale de jumătate din Ungaria. În memoriile sale, Regina Maria vorbeşte de toaleta ei şi aflăm că a fost lucrată cu mare zgârcenie "de către madame Bălan" (croitoreasa personală), bineînţeles, în România pauperă de după război. Dacă nu zâmbim la asemenea realităţi falsificate sau intens coafate, gândul ni se poate duce la tot felul de scenarii ciudate, pline de dedesubturi tenebroase.