În trecut, sprintul și maratonul erau două probe atletice diametral opuse. Sprinterii trebuiau să obțină cel mai bun timp pe distanțe scurte, turând la maximum capacitatea propriului organism pentru a atinge o vi
15 Noi, 2024
Reaprinderea candelei (II)
Renaşterea s-a făptuit odată cu emanciparea produsă în viaţa religioasă a românilor din ţările nordice, prin crearea Episcopiei Europei de Nord. În fruntea eparhiei, ce se întinde peste tot cuprinsul scandinav, numărând mii şi mii de credincioşi ortodocşi originari din România, a fost ales şi întronizat, pe 6 iulie 2008, un tânăr ierarh, PS Macarie Drăgoi, năsăudean care poartă întipărite pe chipul său încă adolescentin de dinăuntru şi de dinafară bunătatea şi înţelepciunea consătenilor săi din Spermezeu. Preasfinţia Sa a venit aici, înspre aurora boreală, cu acea căldură a inimii şi acel duh al vorbei de care erau doriţi credincioşi ca de un leac tămăduitor. Vlădica cel tânăr, om al slovei şi graiului cu miez şi strai de preţ, crescut la umbra benefică a acelui arbore al înţelepciunii, care a fost părintele mitropolit Bartolomeu Anania, şi la lumina altor ierarhi şi monahi aleşi, s-a pus, îndată ce-a păşit în Scandinavia, trup şi suflet în slujba credincioşilor şi preoţilor săi. A demarat construcţia Catedralei episcopale, ce va fi centrul nucleic iradiant al eparhiei. Ispirat parcă de minunata pildă a lui Onisifor Ghibu, transilvan ca şi Preasfinţia Sa, cel care a umblat din casă în casă în Basarabia ca să vestească ceasul auroral al românismului, Episcopul Macarie a luat la picior imensitatea eparhiei sale spre a ajunge faţă în faţă cu cât mai mulţi dintre credincioşi şi să fie parte la bucuriile, dar şi încercările lor, deloc puţine. I-a poftit la pelerinaje în România şi la locurile sfinte ale creştinătăţii, i-a strâns laolaltă pe români la praznice, botezuri, cununii şi înmormântări. A tras şi a ţesut cu pricepere şi dragoste trainic fir de viaţă comunitară.
Om al cărţii, părintele Macarie a purces cu grăbire la reaprinderea "Candelei Nordului". Din 2008, revista şi-a reluat şirul apariţiilor cu un program sintetizat în chiar editorialul semnat în primul număr de PS Macarie: "Candela Nordului" se doreşte a fi prelungirea luminii celei adevărate, mărturisite de noi toţi după cuminecarea euharistică în viaţa noastră socială şi culturală. Dacă atunci când episcopia a fost înfiinţată am spus că s-a aprins o candelă a credinţei pentru tărâmul umbros al Nordului, iată că acum această candelă, care adună luminiţele tuturor sufletelor credincioase, are o oglindă care să-i răspândească lumina departe". "Candela Nordului", tehnoredactată de măicuţele de gust subţire de la Mănăstirea Stavropoleos, se înfăţişează ca o publicaţie care are eleganţa plăsmuirilor stiharice ale lui Ştefan Câlţia, ce împodobesc prima şi a patra copertă, şi densitatea ideatică şi de trăire din poemele Gabrielei Melinescu, tipărite la pagina de arte în numărul 2 din 2009. Cele trei numere ale revistei, apărute până acum, întrunesc virtuţile la care au aspirat editorii, cele ale unei cărţi de învăţătură pentru minte şi inimă. În paginile sale se regăsesc, armonios orchestrate, îndrumări întru înţelegerea tainelor, contribuţii teologice originale, texte referitoare la urmele lăsate de ortodocşii români în aceste locuri, pagini de cultură şi de istorie a raporturilor româno-scandinave. Cele mai multe dintre aceste rubrici merită parcurse, îndeamnă la reflecţie şi stârnesc ecouri lăuntrice. Semnăturile impun respect. Concepţia redacţională a revistei înlesneşte drumul spre cuvânt. "Candela Nordului" are calităţile unei lecturi plăcute şi folositoare. Îţi poate fi prieten în ceasurile de zăbavă ale cetitului cel binefăcător.
.jpg)
