Recunoştinţă pentru eroii români

Un grup de credincioşi români, însoţiţi de preotul paroh Vasile Iorgulescu, de la Parohia ortodoxă română din Strasbourg, a organizat luni, 16 mai, o slujbă de pomenire pentru cei 11 soldaţi români înmormântaţi în necropola naţională din Senones, Franța, după Primul Război Mondial.

Evenimentul comemorativ a fost deschis cu alocuţiunile reprezentanţilor autorităţilor diplomatice româneşti din Strasbourg şi ale oficialităţilor civile şi militare franceze din departamentul Vosgi. Au urmat ceremonia depunerii jerbelor de flori şi buchetelor tricolore la fiecare cruce şi slujba de pomenire pentru cei 11 prizonieri români care sunt înmormântaţi în Cimitirul militar din Senones. „Pentru comunitatea românilor din Strasbourg, chemată să păstreze nestinsă candela de pe mormintele celor 2344 de soldaţi români, morţi în Alsacia şi Lorena, ca prizonieri de război la germani spre sfârşitul Primului Război Mondial, comemorarea centenarului acestui tragic eveniment reprezintă nu numai o revigorare a manifestărilor de cinstire prin pelerinaje şi rugăciuni la mormintele eroilor, dar şi o sporire a eforturilor de cunoaştere sau de redescoperire a condiţiilor concrete în care s-a desfăşurat calvarul lor pe aceste meleaguri. Or, exceptând cele trei necropole binecunoscute de la Soultzmatt, Dieuze şi Haguenau, puţini ştiu că drama ostaşilor români aduşi aici s-a derulat de cele mai multe ori în locuri retrase din Vosgi, în spatele liniilor de luptă germane, la adăpostul privirilor, unde erau folosiţi, în grupuri mai mici sau mai mari, la munci istovitoare, la săpatul tranşeelor, la transportul răniţilor sau al morţilor, la defrişarea locurilor, amenajarea cimitirelor şi îngroparea germanilor căzuţi sub gloanţe. Desconsideraţi de soldaţii care-i păzeau, brutalizaţi, privaţi de hrană, de încălzire şi de cele mai elementare îngrijiri, cei mai mulţi dintre ei au sucombat în iarna crâncenă dintre anii 1916 şi 1917, adică la puţin timp după afectarea lor în locurile respective. Au fost înmormântaţi la întâmplare, prin cimitirele comunale cele mai apropiate ori în gropi comune, fără slujbă, sau, în unele cazuri, însoţiţi de ceilalţi români cu rugăciuni şi cântări «după datina lor», cum atestă unele evocări”, a precizat pr. paroh Vasile Iorgulescu, de la Parohia românească din Strasbourg.

Prezenţa acestor morminte ale eroilor în cimitirele militare din Franţa, a mai menţionat părintele Iorgulescu, se datorează interesului României, imediat după Primul Război Mondial, care, pentru păstrarea memoriei soldaţilor români, a înfiinţat comitete franco-române pentru înhumarea lor în locuri speciale. Astăzi, din păcate, comunitatea românească din diasporă nu are păstrate mărturii sau realizate cercetări în arhive cu privire la calvarul soldaţilor români luaţi prizonieri. „Prin anii ‘90 ai veacului trecut, un bun prieten al românilor, regretatul profesor Jean Nouzille, de la Universitatea din Strasbourg, a încercat să împlinească această lipsă, adunând într-o lucrare, intitulată «Calvarul prizonierilor de război români în Alsacia şi Lorena, 1914-1918», tot ce se cunoştea atunci despre ei. Ne-am propus să continuăm, la rândul nostru, munca profesorului Nouzille, reluând cercetările şi reunind în lunile care urmează, într-un volum omagial, tot ce se va putea descoperi între timp”, a explicat pr. Vasile Iorgulescu.
O altă slujbă de pomenire a soldaţilor români va fi săvârşită sâmbătă, 18 iunie, la Cimitirul militar românesc din Soultzmatt.