Recunoștință pentru mama

Atunci când un tânăr a fost întrebat pe cine iubește mai mult pe acest pământ, a răspuns foarte sigur pe el: După Dumnezeu, pe mama. Un fiu, oricât de mult ar face, niciodată nu va fi de ajuns pentru ceea ce mama sa merită cu adevărat. Datoria de a mulțumi pe care o avem față de mamele noastre este aproape infinită. Recunoștința față de mamă reprezintă aprecierea pentru darul vieții primit de la Dumnezeu prin ea. Recunoştinţa, spunea Honoré de Balzac, este memoria inimii, este aducerea aminte de iubirea cu care ne înconjoară mamele noastre. Pilda de astăzi tocmai despre aceasta vorbește, despre recunoștință.
Un băiat intră cu pas hotărât într-un magazin de bijuterii și ceru să-i fie arătat cel mai frumos inel de logodnă pe care îl deținea. Bijutierul de serviciu îi oferi ceea ce tânărul căuta. Băiatul privi inelul și, surâzând, făcu un gest de aprobare. Întrebă care este prețul și urma să-l plătească.
Vă căsătoriți în curând?, întrebă bijutierul. Nu. Nici măcar nu am logodnică, răspunse noul posesor al inelului. Surprinderea bijutierului îl amuză pe băiat, care se văzu nevoit să se explice.
„Este pentru mama mea. Când m-a născut, ea era singură. Cineva a sfătuit-o să mă ucidă înainde de a mă naște; în felul acesta se evitau o serie de obligații, de probleme. Și a avut parte de multe din acestea. Însă ea a refuzat și mi-a oferit darul vieții. A fost tată și mamă pentru mine, a fost prietenă și soră și a fost și învățătoare. M-a făcut să fiu ceea ce sunt. Acum, fiindcă pot, îi cumpăr acest inel de logodnă. I-l ofer ca o promisiune că, dacă ea a făcut totul pentru mine, eu, pe cât voi putea, voi face totul pentru ea. Poate că după aceasta voi mai oferi altcuiva un alt inel de logodnă, însă acela va fi al doilea. Primul este pentru mama mea.“
Bijutierul nu mai spuse nimic. În schimb, ordonă casierei sale să-i facă băiatului acea reducere de care beneficiau doar clienții speciali. (Augustin Păunoiu, adaptare după o pildă din volumul „De vorbă cu Iisus”, Agustin Filguieiras Pita, Editura Sapientia, 2014)