Recuperarea sensului creştin al Crăciunului

Se apropie sărbătoarea Crăciunului. Comercialul, luminile frumos colorate, ghirlandele, îngrijorarea pentru masa de sărbătoare este posibil să estompeze mesajul sărbătorii Naşterii Domnului. Preocuparea pentru cadouri, surprize şi Moş Crăciun nu mai lasă loc Celui care a părăsit cerul pentru a Se naşte în ieslea Betleemului, Aceluia care, aşa cum spune apostolul Pavel, „bogat fiind, S-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogăţim“ (cf. II Cor 8, 9).

La estomparea mesajului creştin, în mod sigur, contribuie şi acţiunile militante ale unor asociaţii sau instituţii care şi-au propus să scoată din societate orice referinţă la sacru.

Este cunoscută, în acest sens, campania de publicitate din Londra, din lunile octombrie-noiembrie, care promova ateismul prin sloganurile afişate pe 30 de autobuze: „Dumnezeu nu există. Nu te mai îngrijora, bucură-te de viaţă“.

Pe aceeaşi line se înscrie şi decizia luată acum câţiva ani în instituţiile din SUA de a nu mai folosi urarea „Crăciun fericit!“, pentru a nu leza, se argumenta sensibilitatea necreştinilor.

De asemenea, la începutul lunii noiembrie, anul acesta, în Marea Britanie, Primăria din Oxford a decis să abolească orice referinţă la Crăciun, urmând ca toate „evenimentele“ legate de 25 decembrie şi de zilele succesive să facă parte din aşa-numita „Festivitate a luminii de iarnă“ (Winter Light Festival). Autorităţile consideră că sărbătoarea creştină are o rezonanţă prea mare, care dezavantajează celelalte religii. Ca atare, obiectivul lor este nu mai vorbi de Crăciun.

Cu siguranţă, românii ar putea să le povestească celor din Marea Britanie, din SUA sau din alte zone de timpurile când la noi în ţară erau oameni care vorbeau de Moş Gerilă sau de Sărbătorile de iarnă, cu acelaşi gând de a ascunde mesajul Crăciunului.

În faţa acestor provocări se înmulţesc iniţiativele din partea credincioşilor, de a recupera sensul creştin al Crăciunului. Sunt semne pozitive într-un context cultural din ce în ce mai ostil şi mai indiferent faţă de valorile religioase.

De exemplu, împotriva deciziei autorităţilor din Oxford au protestat imediat nu numai creştinii anglicani şi catolici, dar chiar şi evreii şi musulmanii. Credincioşii islamici şi de alte confesiuni - a afirmat Consiliul Musulman din Oxford - „aşteaptă cu înfrigurare Crăciunul, o sărbătoare specială ce nu poate fi ştearsă printr-o trăsătură de condei“. Sugestivă în acest sens este şi reacţia arhiepiscopului Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii, care spune că prin asemenea iniţiative, precum cea din Oxford, „Dumnezeu nu este negat, ci este cu totul ignorat… În faţa unei negări poţi veni cu argumente, în schimb în faţa unui soi de «joc de societate», incolor, inodor şi fără nici un gust, te afli în imposibilitate de a reacţiona. Acum avem indiferenţa, iar aceasta decolorează totul, estompează şi, la sfârşit, poate să-l împiedice pe om chiar să-şi pună întrebări asupra temelor fundamentale“.

Radio Vatican informează că în urmă cu trei ani, un grup de persoane din Mişcarea Catolică de la Schönstatt a coborât în stradă ca să atragă atenţia că fără Cristos nu există Crăciun adevărat. Unindu-şi resursele şi darurile cele mai preţioase: credinţa, solidaritatea, personalitatea şi spiritul artistic, s-au hotărât să dea viaţă în octombrie 2005 campaniei intitulate „Crăciunul în stradă“. Mii de oameni - persoane consacrate şi credincioşi laici, familii şi membri din diferite grupări şi mişcări bisericeşti - şi-au dat mâna pentru a sprijini această cauză. Organizează reprezentări ale Naşterii Domnului pe străzi sau ies cu instrumentele lor să cânte acele melodii de Crăciun care fac referinţă la Naşterea lui Iisus. Promovează includerea imaginilor religioase în elementele decorative amplasate în locurile publice, precum şi mici spectacole cu cântece de Crăciun în locuri foarte frecventate: parcuri, aeroporturi, şcoli, asociaţii de locatari, autobuze şi staţii de metrou. Organizează şi concursuri cu reprezentări ale grotei Naşterii Domnului, concerte de Crăciun, programează vizite ale preoţilor în diferite cartiere pentru binecuvântarea imaginilor religioase.

Desigur, aici intră şi iniţiativele creştinilor de pretutindeni, care în zilele dinaintea Crăciunului cântă colinde, anunţând Naşterea Aceluia care ne-a adus mântuirea, sau care, ascultând cântările şi lecturile din Cartea Sfântă proclamate în biserici, promovând rugăciunea, meditaţia şi reculegerea, se apropie de Dumnezeu şi la acest Crăciun, pentru a face din viaţa lor o iesle în care să Se nască Pruncul Iisus.