Regândirea programelor şcolare - o soluţie pentru reformarea curriculumului românesc

Educaţia românească este în impas, fapt constatat atât de români, cât şi de experţii în ştiinţele educaţiei din străinătate. Nu trebuie să fii specialist în educaţie şi să constaţi că educaţia este ruptă de societate, chiar am putea spune că este veriga slabă a societăţii. Or, nevoia schimbării profunde a educaţiei a devenit o necesitate pentru toţi actorii din spaţiul educaţional românesc.

Sistemul educaţional românesc trebuie să se sprijine pe trei piloni: calitate, echitaţii şi eficienţe. Însă principalele probleme cu care se confruntă sistemul educaţional românesc sunt programele şcolare. Sunt mult prea încărcate, trebuie să ne gândim la proiectare curriculară bazată pe esenţializarea şi simplificarea atât a nivelului de transmitere a volumului de informaţie, cât a adaptării nivelului de abstractizare a informaţiei la vârsta celui căruia i se adresează. Lipsa de motivaţie a elevilor, lipsa satisfacţiei educaţionale transformă sistemul de educaţie într-un mecanism social formal, fără o cultură vie, fără paideia. De 25 de ani, decidenţii în materie de politică educaţională au plecat de la convingerea că reforma curriculară trebuie să înceapă de la regândirea programelor şcolare. Din nefericire, lucrurile s-au înrăutăţit, iar programele şcolare de la clasa 0 până la ultimul an de studiu sunt forme directe sau indirecte ale abuzului şcolii asupra elevilor. De aceea, prezentul punct de vedere reprezintă o idee care s-ar putea transforma în soluţie curriculară pentru regândirea programelor şcolare. Astfel, plecăm de la următoarele premise cu caracter curricular şi metodologic: simplificarea volumului de informaţie şi a nivelului de abstractizare şi racordare la nivelul de vârstă reprezintă o cerinţă obligatorie pentru arhitectura curriculară. Programele şi manualele şcolare trebuie proiectate curricular având la bază tendinţa esenţialistă. În acelaşi timp, organizarea şi modul de prezentare a informaţiei trebuie să fie în acord cu noile tendinţe şi mecanisme motivaţionale. Motivaţia şi dezvoltarea personală sunt fundamentele mentalităţii moderne, specifice unei generaţii care nu a trăit sub imperiul ideologiei comuniste. Credem că este un adevăr simplu de demonstrat că tinerii se informează şi trăiesc în concordanţă mai mult cu societatea din afara şcolii. Faptul că, pe de o parte, şcoala este o instituţie conservatoare, iar pe de altă parte că aceasta nu răspunde unor nevoi specifice actorilor educaţionali creează o percepţie de disonanţă calitativă faţă de activitatea şi „produsele“ educaţionale. Odată cu esenţializarea programelor şcolare putem gândi un mecanism de a crea mediul informaţional pentru actorii educaţionali astfel încât să facilităm formarea şi dezvoltarea unei personalităţi capabile să dea un sens vieţii, capabilă să se adapteze vocaţional sau social. De aceea, propunem valorificarea noilor tehnologii în proiectarea şi implementarea curricumului. Să ne imaginăm următoarea situaţie: programe simplificate şi updatate cu informaţia validată de comunitatea ştiinţifică. Manualul şcolar este aerisit, cu informaţie relevantă şi esenţială. Folosirea codurilor QR în activitatea didactică poate reprezenta elementul de absolută noutate pentru sistemul educaţional. La începutul fiecărei lecţii, capitol sau chiar pe fiecare pagină, un cod QR care te trimite la o pagină web, încărcată cu informaţii diverse, organizată într-un model interdisciplinar, ar reprezenta elementul de eficienţă, calitate şi eficacitate pentru ceea ce numim curriculum educaţional. Elevii vor putea găsi informaţie relevantă în ceea ce priveşte legătura disciplinei religie cu celelalte domenii sau discipline: istorie, patrimoniu cultural, artă, fizică etc. Deja modul de abordare inter şi transdisciplinar devine realitate. Astfel, putem aborda în mod realist mecanismul de bază al sistemului educaţional, iar primele consecinţe ale acestei perspective ar fi: individualizarea instruirii, formarea şi dezvoltarea unei personalităţi capabile să se adapteze vocaţional, social şi cultural, motivaţie crescută faţă de cerinţele educaţionale şi, nu în ultimul rând, o cunoaştere de sine superioară. Regândirea programelor şcolare şi a manualelor trebuie dublată de o pregătire superioară a cadrelor didactice din perspectiva ştiinţei şi artei educaţionale. În acest context, programele şcolare la disciplina religie ar putea fi un exemplu pentru celelalte discipline sau arii curriculare.