Reporterul, prin actul creaţiei, are părtăşie cu veşnicia

“Există ceva în România pe care nicio gafă politică şi nicio tragedie istorică nu o pot suprima. Există forţa creaţiei; există această vână bogată şi fără putinţă de secat. Lumea ni s-ar fi părut mai tristă (…) dacă n-ar fi această forţă de creaţie pe care o simţim pulsând şi manifestându-se în jurul nostru”. Această convingere de suflet o avea Mihai Eminescu - părintele jurnalismului românesc, la mijlocul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.

Cu adevărat, nu există nimic mai înalt decât creatorul, fie că vorbim de pictor, fie că facem referiri la sculptor, pedagog, scriitor sau jurnalist. Pictorul sau sculptorul fac numai o figură fără viaţă, pedagogul modelează un chip viu, dar reporterul dansează cu literele dând sens cuvântului şi vieţii de care se bucură atât oamenii, cât şi Dumnezeu. Nu există artă mai frumoasă şi mai adevărată în afară de aceea de a-i îndruma, însufleţi, bucura şi călăuzi pe oameni, prin cuvânt, spre o viaţă pe care nu au cunoscut-o şi nu au văzut-o, viaţa veşnică. Astfel, reporterul, prin actul creaţiei, poate avea părtăşie cu veşnicia.

Cu toate acestea, cel care lămureşte o dată pentru totdeauna problema creaţiei nu este altul decât Iisus Hristos care spune: “Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Tatăl, acestea le face şi Fiul întocmai” (Ioan 5, 19). Cu alte cuvinte, Fiul accede în actul creator al lui Dumnezeu. Această accedere în actul creator are deja părtăşie la viaţa veşnică pe care omul o caută. Dar ce înseamnă să participi la actul de creaţie a lumii împreună cu Ziditorul? Iată, cu adevărat, o întrebare dificilă!

Cum se explică, însă, sau ce reprezintă dorinţa de a crea? Greu de explicat. Credinţa în puterea şi măreţia cuvântului probabil că declanşează un război lăuntric ce dă naştere unei forţe, o energie creativă de neimaginat. În această situaţie, se poate spune, pe drept cuvânt, că orice vis poate deveni realitate, chiar şi atunci când este vorba despre arta scrierii. Totul este credinţă, voinţă, inspiraţie, perseverenţă şi îndrăzneală indiferent de obstacolele pe care le întâmpini. Restul este pricepere şi talent. Nu întâmplător, Domnul Iisus Hristos a rostit cuvintele: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”. În această idee, se pare că Cerul nu este de partea celor indiferenţi şi fricoşi, ci dă un avânt incredibil celor îndrăzneţi.

Scrisul, darul celor îndrăzneţi, merge mai departe! Puterea mistică a scrierii, în mare parte, nu se poate exprima prin sentimente, pentru că atunci când simţi şi trăieşti magia literelor, nicio glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanţă pentru tine, în acele momente, căci trăieşti clipele veşniciei.

Astăzi, forţa creatoare este recunoscută în reporter, în „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat creaţiei, născut al văzduhului, căruia Providenţa i-a hărăzit „peniţă de aur” pentru a săvârşi cel mai tainic şi mistic ritual al creaţiei - scrisul. Reporterul este cel care cuprinde lumea din priviri şi o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care vede frumuseţea şi slava dumnezeirii, care simte naşterea operei ca un liman de linişte şi fericire.

El, omul acesta care se prinde în horă cu norii care-l însoţesc, care stă la masa rotundă a poeţilor şi soarbe din pocalul nemuririi când soarta i-l întinde, care simte şi trăieşte clipele veşniciei nu-şi cunoaşte măreţia. El, reporterul, nu moare niciodată, el lasă în urmă amintirea trăirilor din necuprinsul omenirii.

Reporterul simbolizează chemarea cerului, vocaţia perfecţiunii, demersuri iniţiatice şi, nu în ultimul rând, libertate, pentru că, numai în măsura în care omul este liber, el poate crea. El este cel care închide cerul şi trage cortina.

Cu toate acestea, există un reporter special care surprinde cel mai mare eveniment al omului, şi anume momentul în care sufletul părăseşte hotarele morţii şi ţâşneşte în nemurire. Acesta este Dumnezeu.

Doamne, ajută!