Responsabilitate creştină şi civică

În conformitate cu Sfintele Canoane (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina) pe care, de altfel, se fundamentează hotărârea Sfântului Sinod, clericilor ortodocşi le este interzis să facă politică de partid (partizană) şi să participe la manifestări electorale pentru a nu dezbina şi tulbura comunitatea de credincioşi. Desigur, în calitate de cetăţean, preotul are dreptul la opţiune politică, pe care însă are posibilitatea să şi-o exprime prin vot.

Această neutralitate politică a slujitorilor Bisericii nu înseamnă totuşi o atitudine de indiferenţă faţă de problemele societăţii. În calitate de părinte duhovnicesc al tuturor credincioşilor pe care îi păstoreşte, indiferent de opţiunea sau convingerea politică a acestora, preotul, prin misiunea sa specifică (pastorală, socială, educaţională şi culturală), participă activ la viaţa cetăţii şi contribuie decisiv la unitatea şi coeziunea comunităţii.

În acest sens, singura "politică" pe care preotul trebuie să o facă este promovarea valorilor creştine şi a binelui comun în societate. Din această perspectivă a misiunii preoţeşti, nu este deloc de neglijat dimensiunea de formare şi educare a enoriaşilor în spiritul valorilor evanghelice pentru ca aceştia să devină membri activi ai Bisericii şi cetăţeni responsabili ai ţării, care au dreptul de a alege şi de a fi aleşi cu scopul de a contribui la bunul mers al societăţii. De aceea, mai ales atunci când suntem chemaţi să ne alegem reprezentanţii care vor decide viitorul ţării pentru o perioadă de patru ani, este esenţial ca cel mai important criteriu al opţiunilor noastre să fie credinţa în Dumnezeu ca temelie trainică a vieţii personale, familiale şi sociale şi promovarea valorilor morale în societate, ca de exemplu adevărul, binele, dreptatea socială şi responsabilitatea faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate, solidaritatea, corectitudinea, cinstea, hărnicia, respectarea cuvântului dat etc. În acelaşi timp, este important să respingem acele atitudini şi acţiuni care contravin învăţăturii şi moralei ortodoxe şi atentează la demnitatea şi libertatea persoanei, la valorile instituţiei sacre ale familiei şi la moralitatea publică. O comunitate demnă şi puternică are întotdeauna ca fundament puternic un sistem valoric autentic care respinge orice formă de degradare morală şi socială.

Pe de altă parte, lenea spirituală, nepăsarea şi permanenta aşteptare ca alţii să se roage şi să facă fapta cea bună pentru mântuirea noastră, dublată de o atitudine de indiferenţă faţă de bunul mers al societăţii, nu reprezintă starea firească a unui creştin ortodox. De multe ori suntem tentaţi să ne justificăm indiferenţa şi neimplicarea prin fel de fel de scuze care ne-ar îndreptăţi în faţa lui Dumnezeu. De fiecare dată uităm însă că din momentul primirii Tainei Botezului suntem persoane unice şi singure responsabile înaintea lui Dumnezeu.

În concluzie, un bun creştin ancorat în realitatea veşnică a lui Dumnezeu este în acelaşi timp şi un cetăţean responsabil implicat în viaţa comunităţii, inclusiv prin participarea la vot.