Risc şi responsabilitate

Dacă intervii, atunci îi premiezi pe cei nesăbuiţi, care îşi conservă câştigurile sau îşi micşorează pierderile pe banii celor care nu au nici o vină

Ca urmare a crizei de pe pieţele financiare, Guvernul american a propus un plan de „salvare a pieţei“ în valoare de 700 de miliarde de dolari. Este cea mai mare intervenţie a Statului pe o piaţă considerată privată. Senzaţia care domină printre analiştii financiari este de naţionalizare a pieţei şi de sfârşit al capitalismului. Ziare europene de prestigiu titrează pe prima pagină „Karl Marx a avut dreptate“. Cei de dreapta acuză acest plan de salvare că este o măsură comunist-fascistă, iar cei de stânga jubilează că în sfârşit avertismentele lor au fost luate în seamă.

Dincolo de această controversă ideologică, cea mai importantă problemă este însă de ce Statul american îi ajută fix pe cei care sunt responsabili de declanşarea acestei crize şi asta cu banii tuturor americanilor de rând care sunt deja victimele crizei şi vor fi în imposibilitatea de a-şi achita ipotecile, îşi vor pierde casele, şomajul va creşte etc., etc.

Cine trebuie să plătească pentru oalele sparte? Cei care propun planul de salvare susţin că, dacă nu se va plăti acum, indiferent în ce fel, lucrurile vor sta catastrofal pentru toată lumea. Cei care se opun planului susţin că e nedrept ca toţi să plătească pentru greşelile unora, mai ales când, se pare, greşelile nu au fost chiar greşeli, ci acţiuni deliberate care, ignorând riscurile, au ales să speculeze piaţa pentru câştiguri abracadabrante. Deja, acelaşi Guvern american a început o anchetă penală asupre marilor jucători de pe piaţa financiară, a căror cădere a provocat criza.

Chiar şi în România există voci ale dezvoltatorilor de imobiliare care cer Statului român să intervină pentru a „proteja“ piaţa. Dacă cititorii nu sunt familiarizaţi cu sistemul american, sistemul românesc le este prea bine cunoscut. Preţurile exorbitante ale caselor, complet necorelate cu puterea de cumpărare a românilor, au condus la blocarea pieţei imobiliare. Dezvoltatorii s-au bazat pe bănci care să crediteze fără prea mari întrebări aceste creşteri de preţuri. Când băncile au devenit mai prudente, s-a văzut că strategia lor de afaceri a fost una proastă, pentru că românii nu au destui bani ca să îşi permită să cumpere la aceste preţuri. În mod natural, preţurile vor scădea până la pragul în care românii pot cumpăra şi dezvoltatorii îşi acoperă cheltuielile. Ce vor ei însă acum este ca Statul să oprească artificial căderea preţurilor, pentru ca ei să îşi conserve nu afacerile, ci profitul.

Acelaşi mecanism, dar pe o scară mult mai mare, se pare că se întâmplă în America. Cine e de vină pentru criză? Cei care au dat credite fără acoperire şi au alimentat această nebunie consumeristă, care, într-un final, a explodat. Cine ar trebui să sufere? Păi, cei care au luat şi cei care au dat credite fără acoperire. Dar primii sunt şi ei contribuabili şi alegători, iar ceilalţi sunt bănci. Acestea au depozite de la toată lumea; dacă dau faliment, toţi deponenţii vor pierde, nu numai cei care au luat credite şi au abuzat de ele. Situaţia, astfel, este foarte încurcată, pentru că, dacă laşi piaţa să îi pedepsească pe cei nesăbuiţi, rişti să pedepseşti pe toată lumea. Dacă intervii, atunci îi premiezi pe cei nesăbuiţi, care îşi conservă câştigurile sau îşi micşorează pierderile pe banii celor care nu au nici o vină.

Aici însă nu mai e o problemă de economie, ci una de morală. Pe cine protejezi mai întâi? Cine trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru riscuri? De teamă ca sistemul să nu se prăbuşească, Guvernul american a lăsat deoparte această chestiune morală, dar, dacă nu o va rezolva, criza se va adânci în ciuda eforturilor lor financiare, pentru că actuala criză este efectul unui eşec moral pe toată linia şi abandonării deliberate a prudenţei în favoarea câştigului. Iar soluţia acestei crize nu este refacerea artificială a „încrederii“ în pieţe prin investirea necondiţionată, ci refacerea valorilor morale care stau la baza funcţionării pieţei libere şi care au condus la bunăstarea şi libertatea societăţilor capitaliste moderne.