Rolul cărţilor de cult pentru întărirea credinţei

În timpul domniei lui Vasile Lupu, domnitorul Ţării Moldovei (1634-1652), viaţa religioasă a cunoscut o frumoasă dezvoltare, atât datorită numărului mare de biserici ctitorite, cât, mai ales, datorită cărţilor de învăţătură ortodoxă care au fost răspândite în popor pentru întărirea credinţei străbune.

Vasile Lupu, în timpul domniei sale îndelungate, a dat un nou avânt culturii bisericeşti, prin zidirea bisericilor, dintre care cea mai frumoasă este cea din Iaşi, "Sfinţii Trei Ierarhi", unde a înfiinţat şi o şcoală, şi o tipografie. În Moldova, până la Vasile Lupu, nu a existat tipar. Acesta a adus o tipografie de la Kiev în 1642 cu ajutorul mitropolitului Petru Movilă. Vasile Lupu a continuat tradiţia culturii feudale din secolele precedente privind datoria sa ca domn al moldovenilor şi s-a îngrijit de ridicarea culturală a supuşilor săi. "Ioan Vasile Voevoda Domnul, urmând urma celor buni şi înţelepţi Domni, socotindu neputinţa şi slăbiciunia acestui locu şi împuţinăria izvoarălor svintelor scripturi şi altor învăţături şi cunoscându nevoia ce va veni şi scăderia asupra oamenilor ce vor fi lăcuitori în ţara Moldovei, fiindu fără învăţătură vor fi de pururia însătaţi şi lipsiţi ca şi cumu ar fi într-un locu secetos fără de apă". Astfel, în 1643 a apărut la Iaşi "Cartea de Învăţătură", această tipăritură fiind o mărturisire a credinţei ortodoxe în contextul prozelitismului catolic şi protestant din Ţările Române: "Dintru mila lui Dumnedău dăruimu acestu daru limbii româneşti, carte pre limba românescă, întâiu de laudă lui Dumnedău, după ace de învăţătură şi de folos sufleteloru pravoslavnici".

În anul 1644, mitropolitul Varlaam al Moldovei s-a oprit, pentru scurt timp, la curtea domnească de la Târgovişte, cu "treabe domneşti şi a nărodului", deoarece domnitorul Vasile Lupu îi încredinţase misiunea de a face parte din solia de împăcare trimisă în Ţara Românescă, la Matei Basarab. Cu această ocazie, mitropolitul Varlaam s-a întâlnit cu cărturarul muntean Udrişte Năsturel, în biblioteca căruia a găsit un exemplar din Catehismul calvinesc, tipărit în Transilvania în 1642, fapt ce a determinat reacţia sa promptă de combatere a propagandei calvine. Pentru apărarea învăţăturii de credinţă ortodoxe a dat la tipar cartea "Şepte Taine" de la Iaşi din 1644, în care arată credinţa pravoslavnică şi tradiţia pe care se întemeiază: "Pre şepte stâlpi iaste întărită casa înţelepciunii, că şepte cete sântu a besericii, şepte laude ale lui David, şepte fii a avut Ana, şepte roade ale Sfântului Duh... Besereca lui Hristos şiapte taine are, cu carile ca cu nişte lumini luminedă şi arată lucrurile şi toate trebele besericii noastre fără de carele tot omul iaste întunecat şi nu şti pre ce cale înblă. Lumineză arhiereii şi preoţii (munţii), apoi domnii şi boierii (turnurile şi copacii), oamenii (şesurile şi văile)".

Datoria mărturisirii adevăratei credinţe

De asemenea, mitropolitul Varlaam, în scurt timp, a scris şi "Răspunsul la Catechismul calvinesc", tipărit la Iaşi în 1645. "Credincioşi pravoslavnici şi adevăraţi fii ai svintei noastre beseareci apostoleşti, iubiţi creştini şi cu noi de un neam român, pretutindirea tuturor ce să află în părţile Ardealiului, ce sânteţi cu noi într-o credinţă, cu direptatea Dumnezăului ş-a Mântuitoriului nostru lui Is Hs, dar voao şi pace, să se înmulţască întru cunoştiinţa Domnului nostru, lui Is Hs". Spre întărirea celor mărturisite, mitropolitul Varlaam aduce mărturii din Sfânta Scriptură cu privire la datoria propovăduirii adevăratei credinţe, transmiterea harului Duhului Sfânt prin Apostoli şi apoi prin episcopi: "Aducându-mi aminte, dzic, de datoriia cea nenumărată ce am să lupt şi să propovăduiesc, să întăresc svânta evanghelie şi poruncile şi tainile besearecei noastre, carile sânt date de scriptura cea de Duhul Svânt suflată de la propoveadnicii lui Dumnedzeu, fericiţii apostoli, şi de la acei luminaţi de Duhul Svânt, cinstiţi şi svinţi Părinţi şi a toată lumea învăţători, ce-au tocmit cu Duhul Svânt s-au dat la şeapte săboară credincioasă şi sufletească obicină a besearecei noastre ceii apostoleşti".

De asemenea, cărturarul moldovean s-a adresat tuturor românilor ca fiecare din ei să menţină credinţa, pe care o au din bătrâni: "... petrecând întru poruncile ceale pravoslavnice a besearecei noastre, carile din bătrâni sânt date, dintru-ântâiu şi din ceput, acealea să le întăresc, să nu cumva să să tâmple să fie neştine sfătuit şi amăgit de vicleşugul şearpelui, adecă a ereticilor, să cadză şi să să depărteadze de acea alinată şi cu pace şi fericită curte, beseareca noastră cea pravoslavnică". Dator este fiecare credincios de a mărturisi şi altora credinţa: "Cândai pentru acest lucru de folos să vor scrie mulţimea păcatelor meale, cum scrie Iacov întru a sa săbornică poslanie, de adevereaşte dzicând: "Fraţilor, de să va înşela neştine dintru voi şi de-l va întoarce neştine, să ştie că cela ce întoarce păcătosul din calea lui cea rătăcită scoate suflet din moarte şi acopere mulţimea păcatelor"".

În aceeaşi notă de combatere a propagandei protestante şi catolice, cărturarii români, pentru întărirea credinţei ortodoxe, fac apel la diferite lucrări ale scriitorilor bisericeşti cu privire la doctrina ortodoxă. Pentru afirmarea doctrinei ortodoxe, fostul logofăt Eustratie, cărturar distins din timpul lui Vasile Lupu, care ştia limbile slavonă, greacă şi cea latină, realizează traducerea şi tipărirea "Cărţii româneşti de învăţătură de la pravilele împărăteşti" la Iaşi în 1646, pentru că "arată celor întunecaţi şi proşti şi neînvăţaţi să cunoască strâmbătatea toturoru şi să giudece pre direptate. (…) Cum nime nu poate a lăcui în ciastă lume fără de apă, aşia nu poate fi nice fără învăţătură!". Logofătul Eustratie a fost ajutat şi de mitropolitul Varlaam, deoarece cartea are o formă catehetică, cu întrebări şi răspunsuri, şi conţine cele şapte Taine ale Bisericii Ortodoxe, precum şi un capitol despre sărbători şi unul despre posturi. Se fac trimiteri la canoanele vechi bisericeşti, dar şi la mari comentatori bizantini ai canoanelor: Zonaras, Balsamon, Sintagma lui Vlastaris, Nomocanonul lui Malaxos şi alţii. Culegerea de legi a lui Vasile Lupu a fost considerată una din cele dintâi coduri din Europa în limba naţională, o operă compusă din diferite legiuiri bizantine.

Vasile Lupu a rămas pentru posteritate, după cum l-a caracterizat marele istoric român Nicolae Iorga, drept un "orânduitor al întregii vieţi ortodoxe, supraveghetor al ei de fiecare clipă, convocator de sinoade şi îndreptător al credinţei prin hotărârile acestor adunări ţinute sub umbra lui, Vasile Lupu merită un loc mare în istoria întregii lumi ortodoxe".