Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Rolul cititului
Cifrele sunt dure: conform studiilor Eurostat, doar 6,2% din români citesc frecvent cărți, procent care ne situează pe ultimul loc în Europa. Deci aproape 94% dintre români nu citesc în mod regulat. Conform altui studiu, în medie, un român citește circa o carte pe an, 35% au declarat că nu au citit niciodată o carte, 68,5% nu au citit nici o carte în ultimul an, iar 40% este rata analfabetismului funcțional, adică omul știe să citească, dar nu prea reușește să înțeleagă ce citeşte.
Și care e problema? Dacă omul nu citește, dar își vede de treaba lui, respectă legile, își plătește dările către stat, e cuminte, mai dă un leu la cerșetor, nu e bine? Ce, nu se poate trăi fără citit?
Firește că se poate, dar e păcat...
În primul rând, cititul te ajută să știi pe ce lume trăiești. Să cunoști măcar un pic de istorie, de geografie, să știi ce înseamnă un război, de pildă.
Apoi, în cărţi întâlnim oameni cărora, ca şi nouă, le merge când bine, când rău, care trec prin momente grele ori penibile, ca şi noi, şi au îndoieli că viaţa lor e normală, dar supravieţuiesc cu bine. Trăiesc, există, îşi revin. Îţi mai creşte inima la loc!
Citind, trăieşti o sută de vieţi în loc de una singură. Eşti azi Anton Lupan, mâine Tic din „Cireşarii”, poimânie Zorba grecul...
Citind, devii categoric mai inteligent, dar și mai bun. Iar o carte e cel mai bun prieten cu putinţă: nu te trădează, nu te părăseşte, nu-ţi cere nimic, nu te bate la cap și poţi oricând s-o opreşti din vorbit: citești cât poți, faci o pauză, te ocupi de altele, apoi te întorci la „Iosif și frații săi”.
Din cărți înveţi să te descurci în viaţă. Pentru că a citi nu-nseamnă numai a citi romane şi poezii. E bine să citeşti atent inclusiv instrucţiunile de utilizare ale unui aparat, chiar dacă te pufnește râsul când afli că prăjitorul de pâine nu trebuie băgat în cadă, cu tine, dacă e în priză.
Cărțile te ajută să-ți alegi, să-ți pregătești și să-ți retrăiești vacanţele. Și să faci faţă unei conversaţii: să poţi spune şi altceva decât „Ăăă... Fată... Moşule...”.
Lecturile îți oferă șansa să nu te mai laşi aşa uşor manipulat. Dacă nu citeşti, o să crezi fără să clipeşti tot ce scrie-n tabloide, cum că s-a descoperit mercur în aer, și o să iei în serios mailurile de la avocatul nigerian care te anunță că ai devenit milionar în dolari, numai să-i trimiți o mie pentru formalități.
Cărțile te încurajează să plângi în voie, fără să te jenezi, dacă simți nevoia. Nu e de ruşine. Și, vorba aceea, mai bine plângi la psiholog decât să râzi la psihiatru.
Prin lectură, poți să evadezi măcar un pic din lumea asta care pare s-o fi luat razna. Ce e mai bine: să te uiţi pe stradă, la un talk-show sau în sufletul căpitanului Nemo?
Citind, te simţi bine şi mai puternic. Citind, poţi să vezi în străfundurile Pământului şi în înaltul Cerului şi ajungi unde cu gândul nu gândești. Citind, înveţi să nu spui „Am decât cinci lei”, „Deci, mă numesc inginer Vasile”, „Pisica care mi-am luat-o” sau „Eu, ca și român”. Eu, ca român, trebuie să vorbesc corect limba în care m-am născut.
Citind, devii mai frumos. Aşa cum o femeie e mai frumoasă când aşteaptă un copil, tot astfel cei care citesc sunt mai frumoşi. Uitaţi-vă atent la chipul oamenilor: e uşor de bănuit care citeşte.
Sunt doar câteva dintre rolurile cititului!