Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
România de azi, România de ieri
Nu poate evita deprimarea cine citeşte astăzi majoritatea ziarelor din România sau se uită la multitudinea de canale tv autohtone. E un fapt incontestabil. Asta am simţit căutând un eveniment important de la care să plec în alcătuirea editorialului de faţă. Şi totuşi, trebuia să găsesc un refugiu pozitiv. Măcar în istorie, în trecut. Îmi rămăsese în minte un nume rostit la una din conferinţele susţinute de Dan Puric la Ateneul Român, Mihail Manoilescu. Cine era persoana am aflat citind o conferinţă susţinută la Brăila de cel în cauză, ministru al industriei şi comerţului în ţară noastră prin 1931.
Vremurile erau şi atunci la fel de grele, poate chiar mai dificile decât cele de azi. Dar oamenii politici adevăraţi mergeau unde erau chemaţi şi vorbeau oamenilor despre problemele ţării, despre viitorul lor.
Conferinţa la care m-am oprit, deşi ca ea sunt multe altele, se numea „Era nouă“ şi făcea referire, în mijlocul anilor aceia de criză mondială (1929-1933), la inaugurarea unei noi perioade în istoria României, una întemeiată pe dreptate, încredere, morală, interes pentru cultură.
Deşi important om politic, în discursul său, Manoilescu nu a făcut referire la vreun partid sau platformă ideologică. A vorbit numai despre români, despre credinţa acestora în dreptate şi paradoxala lipsă în spaţiul public a sancţiunilor în caz de vinovăţie şi de recompensă pentru fapte meritorii.
Moralitatea pentru ministrul Manoilescu însemna să ştii să rezişti. „Noi nu ştim să rezistăm altora, deşi de cele mai multe ori ştim să ne opunem nouă înşine“, spunea el dând exemplul Bucovinei, care, cât timp a fost sub stăpânire austriacă, avea 1.200 de cârciumi, iar după Unire, în doar zece ani, numărul acestora se dublase.
Marele om de stat biciuia luxul pe care mulţi locuitori din oraşe îl afişau în acea vreme, atitudine la fel de potrivită pentru cei care etalează acum maşini şi case ce depăşesc bunul-simţ.
„O pălărie convenabilă de doamnă, astăzi (e vorba de anul 1931, n.n.), costă cât patru kile de porumb. Eu cred că, dacă e cazul să ne îngrijim de toaleta noastră, este bine să ne îngrijim în primul rând de toaleta noastră morală în faţa satelor noastre sărăcite.“
Ce uimeşte la cel care revoluţiona comerţul internaţional prin teoriile sale noi, aplicate în America Latină, aducând bunăstare Braziliei şi celorlalte ţări unde au fost implementate, este justeţea raporturilor între români şi străini. Nici urmă de xenofobie sau dispreţ faţă de alte naţii. „În materie de raporturi cu străinătatea, noi am considerat ca foarte patriotic dacă am dat străinului ocazia să piardă încrederea în moralitatea noastră… Dacă am cere o lege de represiune, ar trebui s-o cerem împotriva acelora care fac indelicateţi faţă de străinătate. Fiindcă pe acestea nu le plăteşte un singur om, ci le plătim noi cu toţii!“
Cu toate că era un specialist eminent în domeniul economiei, Manoilescu socotea ca fundamental în evoluţia unei naţiuni altceva, mult mai important decât banul. Nu puterea factorului economic, nu simpla prosperitate materială puteau în accepţia lui reprezenta ţelul suprem şi unic al năzuinţelor unui popor. „Idealul care se pune înaintea ochilor unei naţii trebuie să fie ţesut din elemente sufleteşti dezinteresate, trebuie să poată provoca şi cere jertfe. Trebuie să fie o idee situată sus de tot, în planul sufletesc.“ Iar aceasta se referea la afirmarea noastră puternică în istorie. Astăzi, privind spre trecut şi gândind la viitor, ne e greu să fim prea bucuroşi.
.jpg)
