Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Rugăciune şi dialog în familia creştină

Rugăciune şi dialog în familia creştină

Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 20 Iunie 2011

Unul dintre efectele rugăciunii smerite este că ne permite să dezvoltăm o comunicare mai curată, mai sinceră cu persoanele apropiate. Precum ştim deja, rezistenţa în faţa gândurilor pătimaşe, cu care suntem datori pentru a păstra neatinsă atenţia rugăciunii, se transferă şi în celelalte momente ale vieţii. În familiile creştine, comunicarea este mult mai bună decât în cele atee sau cu o credinţă mai slabă. Într-un studiu publicat la Harvard au fost publicate rezultatele unui sondaj privind divorţurile şi cauzele lor. Astfel, una din trei căsnicii care nu păstra rânduiala unei rugăciuni împreună sfârşea prin divorţ. Pe de altă parte, doar o singură căsnicie din 1.100 în care exista această rânduială avea acelaşi deznodământ. Să fie doar o întâmplare?

În cartea "Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe", părintele John Mack face la un moment dat o corelare interesantă între nivelul de rugăciune al unui cuplu şi calitatea comunicării interne. Astfel, el împărţea rugăciunea în trei stadii. Primul dintre ele îl reprezintă rugăciunea constând mai mult în cereri, efectuată sporadic şi cu gândurile împrăştiate. Al doilea stadiu reprezintă o rugăciune mai concentrată, plină de dorul după Dumnezeu, iar a treia etapă o constituie tăcerea şi împărtăşirea de har. Bineînţeles, toate nivelurile constituie, în forma lor, o împărtăşire de Dumnezeu, dar aceasta cunoaşte un progres. Comunicarea în familie poate fi asociată acestor direcţii. Astfel, la începutul relaţiei descoperim ce reprezintă persoana de lângă noi la nivel exterior, ce îi place, care îi sunt hobby-urile. Apoi, se trece la o comunicare care avansează de la cuvinte la împărtăşirea sentimentelor, a dragostei reciproce. Al treilea nivel este cel al înţelegerii şi ascultării partenerului de viaţă.

Este imposibil să realizăm acest progres în viaţa de cuplu dacă nu reuşim să păstrăm şi creşterea duhovnicească împreună. Adeseori soţii uită de Dumnezeu, şi în multe cazuri descoperim că relaţia s-a transformat într-un egoism în doi. Nu durează mult până când soţii ajung în imposibilitatea de a mai relaţiona şi distrug încet comunicarea, revenind la un stadiu anterior. Asta se întâmplă mai ales atunci când nu au grijă de propria viaţă duhovnicească. Iubirea poate fi un liant puternic, dar în lipsa lui Dumnezeu se stinge. Aşa cum spunea şi părintele Elceaninov: "În căsnicie, bucuria sărbătorească a primei zile ar trebui să dureze toată viaţa: orice zi ar trebui să fie una de praznic, în fiecare zi soţul şi soţia ar trebui să apară unul altuia ca fiinţe noi, extraordinare. Şi singurul mod de a dobândi aceasta este ca ambii să-şi intensifice viaţa duhovnicească şi să se străduiască din greu să se îmbunătăţească pe sine".

Un program duhovnicesc al soţilor ar trebui stabilit de comun acord. Din acesta nu trebuie să lipsească prezenţa, duminica, la Sfânta Liturghie, păzirea posturilor şi rugăciunea împreună. Bineînţeles, spovedania regulată la acelaşi duhovnic şi Împărtăşirea sunt şi ele elemente de bază ale convieţuirii în iubire şi a sporirii duhovniceşti. Sfântul Ioan Hrisostom ne sfătuieşte: "Rugăciunile voastre să fie în comun. Amândoi să mergeţi la biserică; şi soţul să-şi întrebe soţia acasă, şi ea pe soţul ei despre ceea ce s-a citit şi s-a spus acolo." Iată un model de comunicare cu Dumnezeu a soţilor, care poate fi aplicat cu uşurinţă în multe situaţii. Dacă observăm că viaţa noastră de cuplu a suferit modificări negative, să ne gândim prima dată cum este relaţia cu Dumnezeu şi dacă, din neatenţie sau din mândrie, nu ne-am depărtat cumva de la o trăire duhovnicească. Aceasta este prima cauză a eşecului căsniciilor: îndepărtarea de Dumnezeu.

Încheiem cu o constatare a Sfântului Ioan Gură de Aur despre valoarea şi tăria căsniciilor creştine: "Nu există între un bărbat şi o femeie nici o altă legătură la fel de strânsă precum e cea dintre soţ şi soţie, dacă aceştia sunt uniţi după cuviinţă." Astfel, reuşita este mare pentru familiile care pot păstra legătura corectă cu Dumnezeu, iar răsplata este la fel de fericită: Împărăţia cerurilor.