„Să ai înaintea ochilor pe Hristos, Care S-a făcut toate pentru tine“

Înainte, ostaş al lui Hristos, luând exemple mici din faptele omeneşti, reflectează la bunurile veşnice!

Cele legiferate de împărat pentru supuşii lui sunt importante, dar de mai mare autoritate şi mai împărăteşti sunt cele poruncite pentru ostaşi. Aşadar, cel care doreşte laudă înaltă şi mare, cel care doreşte să se afle permanent aproape de Hristos, cel care aude acel mare glas: „Dacă-mi slujeşte cineva să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo să fie şi slujitorul Meu“, să ia aminte la acestea ca şi cum ar fi decretate porunci ostăşeşti. Unde este împăratul Hristos? Desigur, în cer. Acolo se cuvine să-ţi îndrepţi şi tu, ostaş, calea ta. Să uiţi de orice comoditate pământească. Nici un ostaş nu-şi construieşte casa, nu achiziţionează terenuri, nici nu se îndeletniceşte cu activităţi aducătoare de câştiguri (bani). „Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.“ Ostaşul are hrană împărătească, nu trebuie să-şi procure sie-şi hrană, nici să se preocupe pentru aceasta. Casa îi este deschisă lui pretutindeni, la cetăţeni, din porunca împăratului. Nu trebuie să se preocupe pentru locuinţa lui, locuinţa se stabileşte în locuri publice, hrana după trebuinţă şi băutura lui este apa; dar se îngăduie să doarmă atât cât a acordat natura; marşuri şi neodihniri sunt multe; (sunt necesare) rezistenţe la căldură şi la frig; se luptă împotriva vrăjmaşilor şi înfruntă primejdii până la capăt şi adesea s-ar putea ivi moartea; însă moarte glorioasă, şi onoruri, şi daruri împărăteşti. Viaţa lui este obositoare în războaie şi minunată în timp de pace. Bătrânul brav şi încununat ca unul care şi-a cheltuit viaţa în fapte vrednice, ca să primească autoritate, să fie numit prieten al împăratului, să stea în apropierea lui, să se bucure de bună primire, să fie cinstit de mâna împăratului, să fie primul între supuşi şi să mijlocească pentru prietenii din afară, pentru care ar dori.

Înainte, aşadar, ostaş al lui Hristos, luând exemple mici din faptele omeneşti, reflectează la bunurile veşnice. Să ai în faţa ta singură viaţa, fără casă, fără cetate şi fără proprietăţi. Să fii liber, dezlegat de toate grijile lumeşti, să nu te înlănţuie dorinţa de femeie, nici grija de copil, pentru că aceasta este cu neputinţă în campania dumnezeiască. Căci „armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu“. Să nu te biruie natura trupului, nici să nu te înăbuşe fără să vrei; să nu te faci prizonier în loc de liber. Să nu cauţi să laşi copii pe pământ, ci să-i înalţi la cer; să nu te uneşti în căsătorie trupească, ci să doreşti legături duhovniceşti; să te îngrijeşti de suflete şi să-i instruieşti pe copii duhovniceşte, să imiţi pe Mirele ceresc; să suprimi răzvrătirile vrăjmaşilor nevăzuţi; să porţi război împotriva domniilor şi stăpânirilor, alungându-le pe acestea mai întâi din sufletul tău, aşa încât nimeni să nu aibă loc înlăuntrul tău; şi apoi de aceia care s-au refugiat în tine şi te socotesc căpetenie şi întâi-luptător şi care sunt apăraţi prin cuvântul tău. Să zdrobeşti gândurile care sunt împotriva credinţei lui Hristos; să lupţi prin cuvântul pietăţii împotriva gândului nepios şi rău. Căci, zice Scriptura: „Noi surpăm gândurile şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu“. Şi, mai ales, să ai încredere în puterea marelui împărat, Care îngrozeşte şi alungă pe vrăjmaşi numai fiindcă îşi arată prezenţa; iar dacă ar dori ca prin primejdii chiar să te arăţi bun şi ar dori ca armata Lui să se înfrunte cu armata vrăjmaşului, acolo tu, prin pregătire, să fii gata pentru orice suferinţă şi cu sufletul neclintit către primejdie şi să te deplasezi de bună voie dintr-un loc în altul şi din mare în mare. Căci, atunci „când vă vor urmări - zice (Domnul) - să fugiţi din cetate în cetate“. Şi când ar fi nevoie să fii chemat la tribunal, şi să stai înaintea celor mari, şi să înduri atacurile poporului, şi să vezi privirea îngrozitoare a poporului, şi să auzi glasul aspru al lui, şi să înduri aspectul îngrozitor al instrumentelor de tortură, şi să fii încercat cu chinuri, şi să lupţi până la moarte, în faţa tuturor acestora să nu devii neascultător, ci să ai înaintea ochilor pe Hristos, Care S-a făcut toate pentru tine, cunoscând că şi tu eşti dator să te faci toate pentru Hristos, şi vei învinge în toate; pentru că urmezi Impăratului cel biruitor, Care vrea să te faci părtaş al victoriei Lui. Căci, chiar murind, fiind mic, vei învinge desăvârşit păzind până la sfârşit adevărul intact şi având neclintit curajul pentru adevăr. (Sf. Vasile cel Mare, Asceticele)