Să nu mai trăim strâmb ca să putem munci drept

Suntem îndemnaţi să muncim mai mult dacă vrem să trăim bine. Dincolo de cinismul celor care acum spun altceva decât atunci când cereau votul oamenilor există un mare adevăr. Dacă vrem să trăim bine trebuie să muncim. Este un adevăr incontestabil. Oriunde vedem prosperitate vedem şi multă, foarte multă muncă. Dar acest îndemn nu spune decât o parte a adevărului. Prosperitatea nu presupune doar muncă. Dacă ar fi aşa, atunci ar trebui să ne întoarcem la sclavagism pentru că atunci aveam muncă 20 de ore din 24, 365 de zile pe an, 366 în anii bisecţi. Nu cred că majoritatea vastă a populaţiei unui stat sclavagist se bucura de prosperitatea adusă de atâta muncă.

Se pare că mai e nevoie de ceva în afară de muncă pentru a ajunge la prosperitate. Şi s-ar părea că acel ceva este anterior muncii, pentru că doar în momentul în care avem acel ceva munca începe să devină atractivă. Ce este acel ceva misterios, despre care nu ne vorbesc cei care ne îndeamnă acum să muncim?

Acel secret groaznic nu este altceva decât dreptatea. Adică, mai pe scurt, posibilitatea de a te bucura de roadele muncii tale. Ce presupune acest lucru? Nimic complicat, presupune ca statul, stăpânirea să se îngrijească de ale ei şi să vegheze ca nimeni să nu fure roadele muncii celor care muncesc. Dacă stăpânirea nu îşi vede de treaba ei şi roadele muncii tale sunt luate cu japca de altul sau, mai rău, chiar de către stăpânire, atunci de ce ai mai munci? Dacă din 10 lei pe care îi câştigi vine cineva şi îţi ia mereu 6 lei, te-ai mai strădui să câştigi încă 10 lei, dar încă 20 de lei? Nu poţi să legi gura boului care treieră şi apoi să îl loveşti cu gârbaciul pe spate că nu mai vrea să treiere. Nu mai poate să treiere de foame. Nu de bine sau de lene.

Nu avem nevoie de studii complicate de economie politică, psihologie şi sociologie pentru a vedea un adevăr simplu ca acesta. Dacă oamenii au siguranţa roadelor muncii lor, atunci se vor mobiliza şi vor fi mai productivi. Nu din lipsă de muncă o ducem prost noi acum, ci pentru că munca celor cu adevărat productivi nu mai ajunge la ei şi este devalizată de diverşi în numele a tot felul de ideologii şi concepte care mai de care mai pompoase: "reformă", "solidaritate", "dreptate socială". Iar cel dintâi dintre diverşi este chiar statul, care prin reprezentaţii săi a încurajat nemunca, furtul, cămătăria, toate la adăpostul minciunii.

"Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău", spune Mântuitorul. Ce situaţie s-ar potrivi mai bine pentru acest cuvânt decât cea în care suntem noi acum? Nu poţi cere ceva de la oameni dacă mai înainte nu oferi tu ceva. Mulţi români vor să trăiască mai bine, vor prosperitate, vor să fie bine pentru toată lumea şi sunt dispuşi să muncească pentru asta. Dar vor minima garanţie că nu vor ajunge să nu se bucure de nimic pentru ei şi familiile lor, în timp ce alţii care nu muncesc ajung să aibă averi din ce în ce mai mari peste noapte. Pentru asta e nevoie de un exemplu, un gest de asumare reală a poverii guvernării. Un exemplu pe care ar trebui să îl dea cei care sunt în frunte. Altfel, nu pot cere nimănui nimic.

Dar această lecţie a guvernării e cea la care au lipsit cei care ne tot conduc de multă vreme. E lecţia pe care o dă tuturor împăraţilor pământului, adevăratul Împărat, care s-a jertfit El pentru poporul Său, fără vină, pentru a lua asupra Sa vina poporului. De fapt, acesta este secretul cel mai mare, partea adevărului pe care nu ne-o mai spune nimeni, că de fapt nu se poate dreptate sau prosperitate sau bine fără Dumnezeu. Iar când ni se pare că le avem şi fără Dumnezeu, sunt de fapt mincinoase, e suficientă prima criză, ca minciuna să iasă la iveală şi să înceapă reproşurile. Să nu ne amăgim: nu se poate prosperitate fără dreptate şi bine fără Adevăr.

" Se pare că mai e nevoie de ceva în afară de muncă pentru a ajunge la prosperitate. Şi s-ar părea că acel ceva este anterior muncii, pentru că doar în momentul în care avem acel ceva munca începe să devină atractivă. Ce este acel ceva misterios, despre care nu ne vorbesc cei care ne îndeamnă acum să muncim?"