Să trăiești în prezent

Prea adesea trăim sus­pendați între trecut și viitor. Pe de o parte, amintiri, nostalgii ori regrete debilitante. Pe de altă parte, suntem paralizați de angoase și anxietăți născute din iminența unui viitor incontrolabil pe care îl explorăm cu mijloacele lipsite de orice certitudine ale imaginației. Între păreri de rău și frici, care ne invadează din trecut și din viitor, prezentul se rarefiază și își pierde consistența. Ne scapă printre degete singurul timp în care trăim.

De fapt, fiecare vârstă are un mod specific de raportare la timp. Tinerii sunt ființe ale viitorului. Prezentul este mic, iar trecutul aproape inexistent. Tot ce e important urmează să se întâmple. Viitorul este o mare promisiune care așteaptă să se împlinească. Tinerii trăiesc atrași puternic, absorbiți de viitorul năvalnic.

La maturitate, viitorul își pierde din forță și din fascinație. Cel puțin câteva dintre marile evenimente s-au întâmplat. Trăiești activ cu picioarele bine înfipte în platoul vast al prezentului pe care te străduiești să îl cucerești. Trecutul, cu toate că a crescut mult, încă nu s-a copt, nu poate cuceri cu totul prezentul.

Dar urmează. Urmează bătrâ­nețea când prezentul devine mic, nesemnificativ și pas cu pas tinde să dispară. Viitorul a fost consumat. Din el nu a mai rămas decât o pojghiță străvezie. Trecutul însă este imens și barajele care înainte îl țineau să nu năvălească, în prezent, sunt șubrede. Nu mai rezistă. În fața acelei perdele subțiri care te desparte de dincolo trăiești revizitând mereu trecutul.

Fiecare din aceste perioade au câte un punct paroxistic, în afara cărora tranzițiile se fac lin și neobservat.

În această succesiune e nevoie să înveți să fii asemenea vechilor sfinți care trăiau fără să își planifice viața; fără proiecte pe care să le urmărească îndârjiți și încăpă­țânați. Timpul, la fel ca și întreaga noastră existență, este în mâinile lui Dumnezeu. Aceasta este șansa libertății. Îmbrăcați într-o astfel de libertate, putem să ne trăim prezentul pas cu pas. Fiecare zi în parte, ba chiar fiecare oră a unei zile, fără sfâșierea între angoase și regrete; fără să mai rătăcim în stufărișul proiectelor.

În momentul în care ai acceptat să trăiești fiecare moment al vieții în ordinea și în ritmul în care vine, poți fi atent și prezent. Poți vedea cu adevărat fața fiecărui om pe care îl întâlnești, poți fi conștient de contururile, asperitățile și texturile fiecărui obiect pe care îl atingi. Viața creștină se trăiește în actualitate. Asumată autentic, este antidotul radical împotriva oricăror iluzii. Lumea fantasmelor, a proiec­țiilor și a imaginației nu are atingere cu spiritualitatea. Să trăiești concret fiecare zi în ­înseamnă să trăiești cu adevărat. Aceasta este povara și libertatea noastră.