În analele conflictelor umane, întâlnim un contrast frapant între războaiele tradiționale medievale și postmedievale ale statelor europene, caracterizate, în mare parte, printr-un număr limitat de
21 Apr, 2024
„Sarea pământului“ sau despre cum se „scrie“ un album de familie
Întâlnirile cu etnologul, teologul, publicistul Costion Nicolescu se ţes ca ştergarele ţărăneşti în fire de trăiri autentice, calde, duioase. De fiecare dată sub o altă formă, dar cu un fond comun, aceste întrevederi îl arată pe Costion Nicolescu omul ca pe o persoană prin care poţi sta de vorbă cu Dumnezeu. Prietenul. Şi nu doar întâlnirile faţă către faţă cu una din aceste personalităţi luminoase a lumii Bisericii de după 1989 îţi creează starea, ci şi faptele sale (rostuite în ani buni de cercetare a tradiţiei naţionale şi de trăire a credinţei noastre strămoşeşti), parte din ele fiind expuse publicului larg în vreo 15 volume, numeroase studii şi articole şi o serie consistentă de emisiuni radio şi tv. Şi lista nu se opreşte aici. Bunăoară, i-a apărut de curând "Sarea pământului - încrucişări, întâlniri, însoţiri" (Editura Doxologia, Iaşi). Un volum de evocări în care sunt dezvăluite, după cum singur o zice: "Portrete de oameni care îndeobşte au însemnat ceva pentru societate, cel mai adesea pentru Biserică, (…) portrete pe care am simţit nevoia să le strâng ca într-un album de familie."
Mărturiile limpezi, curgătoare, emise cu bunătate şi fermitate nu se lasă descifrate decât cu respiraţia tăiată. Iar inima nu are cum să rămână nevibrândă când în spatele rândurilor apar unul câte unul chipuri de sfinţi, patriarhi, mitropoliţi, episcopi, monahi şi monahii, preoţi, pictori, poeţi, scriitori, muzicieni, profesori, simpli ţărani. Sunt oameni alături de care, mărturiseşte autorul, "m-am simţit mai cu rost pe lumea aceasta". "Nicăieri nu văd mai mult pe Hristos şi pe Dumnezeu decât atunci când sunt în preajma unor astfel de oameni. Mă duceam la părintele Stăniloae - era minunat, era ca bunicul, ca tata, cum voiam eu să-l iau - şi îl simţeam pe Hristos. Altfel, este foarte greu să-L simţi. La un moment dat, poţi să te îndoieşti: "O fi sau n-o fi? Daâ cât o fi, daâ cât n-o fi?" Aceste conştiinţe extraordinare sunt proba imediată că Hristos există şi că în El ne putem pune nădejdea şi prin El putem să izbândim", avea să spună recent Costion Nicolescu, cu prilejul serii dedicate poeziei creştine în memoria poetului-prieten Ioan Alexandru, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. (Raluca Brodner)
