Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Schimbarea - şansa omului

Schimbarea - şansa omului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 14 Feb 2013

Orice fiinţă umană are în fiecare clipă libertatea să se schimbe. De aceea putem să-i prezicem viitorul doar în cadrul larg al unui studiu statistic care se referă la un anumit grup de oameni. În orice caz, personalitatea unui individ rămâne în mod esenţial impredictibilă. Pentru că una din caracteristicile existenţei umane este capacitatea omului de a se ridica deasupra acestor condiţii, de a creşte dincolo de ele. Omul este capabil să schimbe în mai bine lumea, dacă acest lucru este posibil, şi totodată are tăria să se schimbe pe sine însuşi în bine, dacă este, şi este nevoie.

Un celebru psihiatru, Victor Frankl, mărturisea că în viaţa lui a întâlnit, pe când era deţinut într-un lagăr de concentrare, o fiinţă absolut mefistofelică, satanică. Era medic, se numea Erwin Jekelius şi era considerat „criminalul în masă de la Steinhof”, cel mai mare spital de boli mintale din Viena. Ce făcea Jekelius? Atunci când naziştii au început programul de eutanasiere, el, în calitate de conducător al spitalului, a exterminat pe toţi bolnavii psihici de care trebuia să aibă grijă.

După ce războiul s-a terminat, doctorul Erwin a fost închis într-una din celulele de izolare ale spitalului Steinhof, de unde a evadat, reuşind să fugă în America de Sud. Dar nu mică i-a fost mirarea psihiatrului Frankl când a auzit de la un apropiat care fusese întemniţat multă vreme în faimoasa închisoare Lubianka de la Moscova că acolo l-a întâlnit pe doctorul nostru. „A murit la 40 de ani şi pot spune că a fost cel mai bun tovarăş imaginat vreodată. Îi consola pe toţi. A trăit la cel mai înalt standard moral. A fost cel mai bun prieten pe care mi-a fost dat să-l întâlnesc în lungii mei ani de detenţie”, a fost mărturia apropiatului. Ascultând această istorie ne dăm seama că nu putem îndrăzni să prezicem comportamentul nimănui şi, în consecinţă, nici emite judecăţi şi acuzaţii definitive asupra cuiva.