„Scriptura trebuie redescoperită de fiecare generaţie“

Unul dintre cele mai urmărite discursuri la Sinodul Episcopilor de la Vatican, care se va încheia duminică, 26 octombrie, a fost al Patriarhului ecumenic Bartolomeu I.

Lucrările Sinodului, care tratează despre Cuvântul lui Dumnezeu, se apropie de încheiere. Textul final, care va da un nou impuls şi curaj creştinilor catolici de a trăi Cuvântul lui Dumnezeu, va fi cunoscut astăzi.

Sâmbătă, 18 octombrie, în cursul după-amiezii, părinţii sinodali s-au reunit în Capela Sixtină pentru celebrarea rugăciunii de seară. Rugăciunea a fost prezidată de Papa Benedict al XVI-lea, însoţit de Patriarhul ecumenic Bartolomeu I.

Pentru prima dată în istorie, un patriarh ecumenic a fost invitat să se adreseze Sinodului Episcopilor Bisericii Catolice. „Sanctitate, părinţi sinodali - a spus patriarhul la începutul amplei sale expuneri - este deopotrivă în smerenie şi inspiraţie faptul că am fost invitat cu amabilitate de Sanctitatea Voastră să mă adresez celei de-a XII-a Adunări generale a acestui promiţător Sinod al Episcopilor, o istorică întâlnire de episcopi ai Bisericii Catolice Romane, provenind din orice parte a lumii, reuniţi într-un singur loc pentru a medita asupra Cuvântului lui Dumnezeu şi a discuta despre experienţa şi exprimarea acestui Cuvânt în viaţa şi în misiunea Bisericii“.

În ampla sa expunere, patriarhul ecumenic s-a referit mai întâi la importanţa primatului şi a sinodalităţii la toate nivelurile Bisericii: locale, regionale şi universale, exprimându-şi speranţa că se va ajunge la o deplină convergenţă a celor două Biserici asupra rolului primatului şi al sinodalităţii în viaţa Bisericii, cărora Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialog Teologic le dedică, actualmente, studiile sale.

A apreciat că tema Sinodului are o importanţă fundamentală pentru toţi cei care îl mărturisesc pe Cristos, pentru că misiunea şi evanghelizarea rămân o îndatorire permanentă a Bisericii în orice timp şi loc.

Apoi, patriarhul ecumenic a tratat trei aspecte legate de tema Sinodului despre Cuvântul lui Dumnezeu: ascultarea şi proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu prin Sfintele Scripturi; a vedea Cuvântul în natură şi mai ales în frumuseţea icoanelor; a atinge şi împărtăşi Cuvântul în comuniunea sfinţilor şi în viaţa sacramentală a Bisericii.

În centrul expunerii s-a aflat raportul dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi cele cinci simţuri ale omului. De fapt, în creştinism, Scriptura a fost percepută întotdeauna ca realitate vie. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie deci ascultat, trăit, întrupat şi împărtăşit. Textul este în slujba cuvântului pronunţat. Este vorba, înainte de toate, de o comunicare orală şi directă, făcută pentru a avea un efect, a cărei acţiune depinde şi de dispoziţia specifică personală. Important este apoi ca cel care îl ascultă să se angajeze pentru binele omenirii, împotriva rasismului, a fundamentalismului, pentru eradicarea sărăciei şi promovarea toleranţei religioase, pentru tutelarea mediului înconjurător.

Cuvântul lui Dumnezeu se poate vedea în icoane, „amintire vizibilă“ a chemării noastre cereşti. „Icoanele - a spus patriarhul - subliniază misiunea fundamentală a Bisericii de a recunoaşte că toate persoanele şi lucrurile sunt create şi chemate să fie bune şi frumoase“. Dar Cuvântul lui Dumnezeu Îşi află deplina incarnare mai ales în taina Sfintei Împărtăşanii, unde Cuvântul Se face trup, carne, şi „ne permite nu numai să-L vedem, dar şi să-L atingem cu mâinile noastre… şi să-L facem parte a trupului şi a sângelui nostru“.

Apoi, Cuvântul Se oglindeşte în iubirea sfinţilor. Tuturor le este adresată invitaţia „să atingă lumea cu forţa mistică a Cuvântului lui Dumnezeu“, lucrare pentru care este necesară o profundă convertire.

A fost subliniată şi necesitatea comună de a evangheliza: „Biserica, aşadar, are nevoie să redescopere Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare generaţie şi să-L facă să iasă la iveală cu reînnoită putere şi convingere şi în lumea noastră contemporană, căreia, în adâncul inimii, îi este sete de mesajul lui Dumnezeu de pace, speranţă şi iubire“.

La încheierea amplei expuneri, Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat mulţumirea profundă: o recunoştinţă dovedită şi de aplauzele părinţilor sinodali, „expresie a unei experienţe vii a comuniunii noastre“. Mulţumire pentru bogăţia expunerii, cu multele referinţe la Părinţii Bisericii, şi pentru marele realism creştin care face să se vadă provocările timpului nostru. „În acest moment - a spus Benedict al XVI-lea - am trăit într-adevăr Sinodul… M-am gândit că părinţii voştri, pe care i-aţi citat pe larg, sunt şi părinţii noştri, iar ai noştri sunt ai voştri. Dacă avem părinţi comuni, cum am putea noi să nu fim fraţi?“.