Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Semnele timpului: Luptător pentru libertatea, demnitatea şi armonia naţiunilor
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Ridicarea unei statui în memoria marelui patriot şi om de cultură Nicolae Bălcescu (1819-1852) şi inaugurarea ei astăzi, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, reprezintă un act de comemorare şi de recunoştinţă din partea poporului român, un gest simbolic pentru o persoană-simbol. Patronul spiritual al lui Nicolae Bălcescu, Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este astăzi cunoscut şi cinstit în toată lumea pentru că în timpul vieţii sale (secolul al IV-lea) a iubit adevărul dreptei credinţe şi a iubit poporul pe care l-a păstorit, apărând demnitatea umană, ajutând cu rugăciunea şi cu milostenia pe cei săraci, pe cei umiliţi şi pe cei marginalizaţi. Nicolae Bălcescu a primit prin botez, ca dar de la sfântul său ocrotitor, dragostea pentru adevăr şi pentru poporul în care s-a născut. În scrierile sale, mai ales în cartea „Românii sub Mihai-Vodă Viteazul“, Nicolae Bălcescu arată că Evanghelia lui Hristos aduce lumii „legea libertăţii, a demnităţii, a moralităţii şi a perfectibilităţii“, precum şi „legea iubirii jertfelnice şi a frăţiei“. Prin operele şi acţiunile sale, Nicolae Bălcescu a luptat atât pentru libertatea şi demnitatea naţiunii, cât şi pentru armonia dintre popoare. El susţinea că, potrivit Providenţei divine, fiecare naţiune are o misiune de îndeplinit în istoria omenirii, iar unitatea adevărată a popoarelor nu este aceea obţinută prin ocuparea lor cu forţa, ci unitatea realizată prin armonie sau cooperare liberă între naţiuni, astfel încât identitatea şi demnitatea lor să fie recunoscute şi cultivate. Multe din ideile lui Nicolae Bălcescu vin din etosul creştin ortodox, pentru că Biserica Ortodoxă a apărat şi cultivat identitatea şi demnitatea popoarelor pe care le păstoreşte, iar foarte adesea ierarhii, preoţii, diaconii şi monahii au susţinut spiritual lupta de eliberare naţională şi de refacere a unităţii naţionale. Iată de ce ne-am rugat astăzi, comemorând un fiu demn al poporului român şi al Bisericii Ortodoxe Române, cu speranţa că în curând osemintele lui vor fi aduse în patria sa, România, potrivit dorinţei sale testamentare. Felicităm pe toţi cei ce au organizat acest eveniment comemorativ, de profundă recunoştinţă şi de înaltă demnitate românească. * Cuvânt rostit la ceremonia de inaugurare a statuii lui Nicolae BĂlcescu, Bucureşti, 6 decembrie 2007