Serbarea punerii numelui de Iisus și ziua Învierii

Numele Iisus L-a primit la opt zile de la naştere Domnul Hristos. În tradiţia iudaică, toţi cei de parte bărbătească erau tăiaţi împrejur la opt zile după naştere, când primeau şi numele. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Mântuitorului, iar noi sărbătorim acest eveniment în fiecare an la 1 ianuarie. De aceea în calendar această zi este însemnată cu cruce roşie. Sinaxarul din Mineiul pe luna ianuarie ne spune că în prima zi din an prăznuim „Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Despre acest moment din istoria mântuirii aflăm din Evanghelia după Luca (2, 21): „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie-împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece”.

Din acest verset din Sfânta Scriptură a Noului Testament vedem că Mântuitorul Se supune Legii şi primeşte la opt zile tăiere-împrejur, iar cu acest prilej, împlinind mesajul primit prin înger („Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” - Matei 1, 21). Dreptul Iosif dă Pruncului Sfânt numele de Iisus. Acest nume îl putem traduce doar prin cuvântul Mântuitorul şi cuprinde în el, după cum arată ieromonahul Makarios Simonopetritul, întreaga misiune a Domnului Hristos pe pământ şi „motivul pentru care Dumnezeu Cel Veşnic şi Ziditor a toate a luat trup omenesc. Numele de Iisus rezumă şi exprimă întreaga taină a mântuirii noastre. Fiind mai mult decât un simplu cuvânt, el arată în chip tainic Persoana Însăşi a Mântuitorului, în toată puterea şi măreţia Sa” (Sinaxar- Vieţile Sfinţilor).

Ziua Tăierii-împrejur cea după trup a Domnului este şi sărbătoarea Sfântului nume al lui Iisus. Puterea invocării numelui Domnului o vedem atunci când rostim Ru­găciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

Serbarea acestei zile în a opta zi ne duce cu gândul la ziua a opta cea a veşniciei din Împărăţia lui Dumnezeu, care este inaugurată de Duminica Învierii lui Hristos. De fapt, prin Înviere, Domnul nostru Iisus Hristos transformă prima zi a săptămânii în care a înviat în ziua a opta la care suntem chemaţi să ajungem cu toţii după trecerea din lumea aceasta, mai întâi cu sufletele, iar la Parusie, când vom învia cu trupurile şi acestea să ajungă în Împărăţia lui Dumnezeu, adică în vremea veşniciei a zilei a opta.

Anul acesta, sărbătoarea Tăierii- împrejur s-a suprapus tocmai cu ziua duminicii, imaginea zilei a opta din veşnicia Raiului regăsit prin Învierea lui Hristos. Tocmai serbarea punerii numelui de Iisus Domnului Hristos în a opta zi de la Naşterea Sa preînchipuie Învierea Sa din ziua duminicii, care este a opta zi, dar şi prima zi a săptămânii: „A opta ca depăşire a timpului şi prima ca început al veşniciei, care nu cunoaşte nici alternanţa zi-noapte, nici succesiunea zilelor” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Sinaxar-Vieţile Sfinţilor).

În anul mântuirii 2023 în care am intrat prin serbarea Sfântului nume al Domnului, Iisus, să nu fie nici o zi în care să nu rostim Rugăciunea inimii, prin care invocând numele Mântuitorului să ne aflăm pe traiectoria mântuirii şi a dobândirii vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu.