Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Sfânta Liturghie, antidotul secularizării
Duminica a şasea după sărbătoarea Învierii Domnului ne oferă prilejul de a medita la minunea săvârşită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu orbul din naştere şi, aşa cum învăţăm de la Sfinţii Părinţi, la pericolul orbirii sufleteşti pentru viaţa noastră spirituală.
Pornind de la această temă de reflecţie, nu putem ignora fenomenul secularizării care se manifestă accentuat şi în societatea românească contemporană. În zilele noastre, misiunea Bisericii de promovare a valorilor autentice în societate tinde să fie împlinită cu dificultate. Deseori, atunci când Biserica îşi face cunoscut punctul de vedere asupra unei teme aflate în dezbatere publică, constatăm că unii semeni se simt deranjaţi şi încearcă să conteste dreptul Bisericii de a-şi spune cu claritate cuvântul în viaţa cetăţii. Uneori, mai ales în media, se încearcă să se inducă la nivelul opiniei publice mesajul că învăţătura şi valorile evanghelice nu mai rezonează cu duhul şi nivelul de evoluţie al societăţii contemporane. Mai mult, chiar se încearcă a se sugera Bisericii acomodarea la această situaţie. Din păcate, influenţe seculare se resimt şi la mulţi dintre semenii noştri, creştini doar cu numele, pentru care strădania duhovnicească autentică nu mai reprezintă relevanţă. Răspunsul cel mai potrivit al Bisericii îl reprezintă intensificarea pastoraţiei şi misiunii, mai ales la nivel parohial, cu scopul configurării sau consolidării unor comunităţi de credincioşi vii şi dinamice, profund ancorate în realitatea profundă a credinţei trăite şi mărturisite în viaţa de zi cu zi. Desigur, din această perspectivă, pe lângă celelalte mijloace duhovniceşti pe care le avem la îndemână, Sfânta Liturghie reprezintă nu doar inima cultului public al Bisericii, ci şi cheia de boltă în jurul căreia gravitează întreaga viaţă parohială. De aceea, conştientizarea pregătirii participării cu bucurie în duh de rugăciune la Sfânta Liturghie, strădania de a înţelege semnificaţia profundă în plan personal a fiecărui moment al acesteia, participarea la cântarea omofonă sau corală a răspunsurilor de la strană, receptarea temelor propuse spre meditaţie în pericopele evanghelice explicate de către preot în predică sunt coordonate prioritare ale pastoraţiei comunităţilor parohiale de către slujitorii Sfintelor Altare. Mai presus de orice, ceea ce constituie esenţialul este realitatea veşnică că la Sfânta Liturghie avem posibilitatea de a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, bineînţeles după ce ne-am pregătit special pentru Sfânta Euharistie. În momentul în care, în comunităţile parohiale, apropierea de Sfântul Potir nu va mai reprezenta o strădanie duhovnicească doar cu prilejul marilor sărbători creştine şi va apărea dorul după Sfânta Liturghie şi, implicit, pentru primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii, aşa cum se întâmpla în perioada Bisericii primare, putem spune cu toată responsabilitatea că efectele nefaste ale fenomenului secularizării dispar. În plus, mult mai importante sunt roadele duhovniceşti şi energiile nebănuite manifestate în viaţa comunităţii parohiale şi trăirea autentică a adevărului de credinţă fundamentat pe jertfa şi Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.