„Fraţilor, din moment ce sărbătoriţi Sfintele Paşti, se cuvine să ştiţi ce reprezintă Paştile. Paştile (Pascha) înseamnă trecere. Această sărbătoare a primit numele acesta, deoarece în timpul ei au trecut fiii lui Israel din Egipt şi Însuşi Fiul lui Dumnezeu a trecut din această lume la Tatăl. Dar ce vă foloseşte vouă faptul că sărbătoriţi Paştile, dacă nu luaţi ca model ceea ce voi cinstiţi? Dacă nu treceţi din Egipt, adică de la întunericul păcatelor la lumina virtuţilor şi de la iubirea faţă de lumea aceasta la iubirea pentru patria cerească? Căci sunt mulţi care se bucură în timpul acestei sărbători şi cinstesc această sărbătoare, dar totuşi o fac în mod rău şi spre răul lor, deoarece nu au trecut din această lume la Tatăl, adică, nu trec de la pasiunile lumeşti şi de la plăcerile trupeşti la iubirea pentru patria cerească. Vai de aceşti creştini care sunt în Egipt, adică, sub stăpânirea diavolului şi se bucură de rele! De aceea, fraţilor, vă sfătuiesc să sărbătoriţi Paştile aşa cum se cuvine, adică, să faceţi trecerea. Toţi cei răi care celebraţi această sărbătoare treceţi de la păcate la virtuţi! Iar toţi cei buni treceţi de la virtuţi la virtuţi mai mari! Astfel, să nu rămână nimeni între voi care să nu fi făcut trecerea!“ (Predica 34, 4)
Fericitul Augustin: Crucea lui Hristos a fost o capcană pentru diavol
„De ce te minunezi de faptul că Hristos a murit, deşi El nu avea nici un fel de păcat? A vrut să plătească în locul tău ceea ce nu era obligat, ca să te scape pe tine de obligaţie. Diavolul ţinea în stăpânire, pe drept, neamul omenesc care fusese înşelat; avea în stăpânire ceea ce prinsese, prinsese ceea ce înşelase. Hristos a adus în trupul Său muritor sângele care urma să fie vărsat, prin care să se şteargă datoria păcătoşilor. Încă i-ar fi ţinut în stăpânirea sa pe cei păcătoşi, dacă nu L-ar fi ucis pe Cel nevinovat. Acum, băgaţi de seamă cu câtă dreptate i se spune: L-ai ucis pe cel care nu avea nici o datorie, dă drumul datornicilor! (…) De ce te minunezi? Cu siguranţă, Hristos este viaţa: de ce a murit viaţa? Nu a murit sufletul, nu a murit Cuvântul, ci a murit doar trupul, ca moartea să moară în el. Îndurând moartea, a ucis moartea; a pus momeală pentru şa prindeţ leul în laţ. Dacă peştele nu ar fi vrut să înghită pe nemestecate, nu ar fi fost prins în cârlig. Diavolul a fost lacom după moartea "lui Hristos", diavolul a râvnit moartea "lui Hristos".
Crucea lui Hristos a fost o capcană: moartea lui Hristos, ba chiar trupul muritor al lui Hristos a fost ca momeala "pusă" în capcană. "Diavolul" a venit, a înghiţit "momeala" şi a fost prins. Iată, Hristos a înviat: unde este moartea? Despre trupul Lui se spune deja ceea ce se va spune despre al nostru la sfârşit: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă“ (I Corinteni 15, 54). (Predica 265/D, 4-5) (Traducere din latină de Corneliu Clop)
.jpg)
