Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Sfântul celor care suferă

Sfântul celor care suferă

Un articol de: Petruţa Măniuţ-Coroiu - 14 Noiembrie 2007

Comuniunea spirituală dintre oameni este o realitate, mai ales atunci când aceasta este mijlocită de rugăciunile sfinţilor noştri: în pragul zilei de prăznuire a Sf. Nectarie (9 noiembrie), Orchestra Filarmoncii din Braşov, alături de Corul „Gh. Dima“ şi cel al Universităţii din Oradea, a interpretat Oratoriul „San Camillo de Lellis“, dedicat celui care - prăznuit la 14 iulie de către Biserica romano-catolică - a vegheat la uşurarea suferinţelor multor oameni. Dirijorii Ezio Monti (Filarmonica din Roma) şi Nicolae Bica, alături de dirijorul secund Ciprina Ţuţu, au girat o interpretare amplă, impresionantă, susţinută şi de către soliştii Emanuela de Santis Salucci, Antonela Bârnat, Ivano Constantino şi Maurizio Zanchetti.

Partea întâi a lucrării contemporane care a avut prima audiţie în România a descris, în sonorităţi impunătoare şi abil orchestrate, viaţa Sfântului de la naştere la convertire: Sfântul Camillo s-a născut în anul 1550, într-o familie de oameni educaţi, mama sa rămânând însărcinată la vârsta de aproape 60 de ani, având un vis care prevestea naşterea unui copil minunat. După o tinereţe zbuciumată, sfântul a devenit soldat. La 25 de ani, în urma unei discuţii tulburătoare cu unul dintre preoţii ordinului capucinilor, s-a convertit şi şi-a schimbat viaţa printr-o existenţă dedicată lui Dumnezeu. Cea de-a doua secţiune a redat viaţa sa de la momentul convertirii până la trecerea sa la cele veşnice: astfel, o rană de la piciorul Sfântului a rămas fără vindecare timp îndelungat, dar aceeaşi viziune a Crucii l-a întărit în lupta cu suferinţa sa. Prin dragostea sa pentru cei suferinzi şi infirmi a devenit cunoscut în toată Roma, fondând şi un ordin călugăresc. S-a stins din viaţă la 64 de ani, după ce mulţi bolnavi primiseră alinare prin rugăciunile sale. Ultima parte a oratoriului a încercat redarea gloriei hărăzite Sf. Camillo de către Dumnezeu în viaţa de dincolo de viaţă: acesta a primit în ceruri răsplata ostenelilor din viaţa sa pământească, amintindu-se realitatea profundă a cuvintelor cuprinse în Sfânta Scriptură, în Fericirile de pe munte şi în cadrul faptelor milei trupeşti şi sufleteşti, cu care suntem datori întotdeauna şi faţă de oricine.