Sfântul Grigorie Palama, diamant strălucitor al Bisericii

Biserica își cinstește marii rugători și îi propune drept icoane luminoase, pentru a ne învăța să alungăm întunericul care ne cuprinde și caută să pună tot mai mult stăpânire peste lume și peste noi.

Rugăciunea înălțată Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, ne arată că din viața fiecărui sfânt, din trăirea lui, din râvna pe care a manifestat-o pentru Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, avem multe de învățat.

Participăm la slujbe, împlinim fapte de milostenie, ținem posturi, mergem la sfânta Biserică, unde aflăm loc și prilej de pocăință fiecare dintre noi. Faptele noastre arată credința pe care o avem. Manifestarea trăirilor duhovni­cești are la bază credința în Iisus Hristos. De aceea încercăm să creăm o legătură între ceea ce auzim la Biserică, ori citim, și trăirea pe care trebuie să o arătăm după ce am descoperit aceste îndemnuri.

Este anevoios drumul de la auzire până la făptuire: unul dintre cele mai lungi drumuri ale vieții noastre, pe care trebuie să le parcurgem și noi, însă nu singuri, ci mereu împreună cu ceilalți. Suntem încântați de cuvintele Adevărului, chiar punem gând bun de îndreptare a vieții noastre, dar observăm cât de grea este calea de la auzirea acestor cuvinte până la rodirea lor.

Un teolog creștin spune că viața noastră se desfășoară între Betleem și Ierusalim, adică între Nașterea Domnului și Învierea Lui. Dacă medităm la această sintagmă, viața ar trebui să se asemene cu a sfinților, iar faptele trebuie să fie aidoma celor săvârșite de cei drepți, bineplăcuți lui Dumnezeu. Putem fi și noi făclii de lumină, asemenea Sfântului Grigorie Palama, teologul luminii dumne­ze­iești, părinte al Bisericii, fără de care tezaurul credinței ar fi mai sărac...

Troparul închinat de către imnografi Sfântului Grigorie Palama îl numește, sintetizând în câteva cuvinte marile sale virtuți, luminător al dreptei credințe. Pe parcursul întregii sale istorii, Biserica a străbătut valurile încercărilor având astfel de luminători și apărători ai dreptei credințe. Între aceștia s-a numărat și Sfântul Grigorie Palama, mare Părinte al Bisericii, prin ale cărui raze ne împărtășim și noi de cunoașterea tainelor dumnezeiești.

Luminător al dreptei credințe într-o perioadă în care învățătura Bisericii despre cunoașterea lui Dumnezeu și despre apropierea de El a fost lovită din diferite părți, Sfântul Grigorie Palama, ca un adevărat slujitor al Adevărului, ne-a învățat că, deși Dumnezeu rămâne inaccesibil după ființa Lui, noi Îl putem cunoaște după energiile Sale necreate, care ni se comunică prin harul Duhului Sfânt.

Sfântul Grigorie Palama ne-a învățat, prin termenul consacrat de theosis, că îndumnezeirea omului este posibilă. Îndumnezeirea nu privește doar o parte dintre persoanele Bisericii, ci pe toți, chiar și pe cei păcătoși, dacă aceștia își doresc întoarcerea, împlinind o asceză, cu pocăință și, mai ales, cu lacrimi. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama spune că celor care s-au nevoit mult și care au cerut luminarea lăuntrului lor li s-a dăruit această înaltă cunoaștere pentru că este posibilă o astfel de luminare și dobândire a liniștii duhovnicești, întrucât isihasmul pe care Sfântul Grigorie Palama l-a apărat presupune tocmai aceste precepte, de isihie, liniștire, contemplare, rugăciune curată și dobândirea marilor daruri ale lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama susține că cei care se nevoiesc mult dobândesc încă din această lume lumina taborică pe care au văzut-o ucenicii Mântuitorului, când s-au aflat împreună cu Învățătorul lor pe muntele Taborului. În legătură cu acest aspect, marele duhovnic și arhimandrit Cleopa Ilie spunea că ucenicilor nu li s-a descoperit pe Tabor ființa dumnezeirii, nu dumnezeirea în sine, ci slava ființei lui Dumnezeu, după cum noi nu vedem ceea ce este în interiorul soarelui, ci simțim numai lumina și căldura pe care acesta le trimite asupra pământului și a noastră prin razele sale binefăcătoare.

Troparul Sfântului Grigorie Palama îl descrie ca fiind învățător și podoabă minunată a monahilor. Sfântul Grigorie Palama, provenind dintr-o familie nobilă, aflată în preajma împăratului de la Constantinopol, ar fi avut numeroase posibilități de a se manifesta în lumea înaltă a societății de atunci, dar a preferat o altfel de trăire și o altfel de slavă.

Învățat de tatăl său, care a fost unul dintre sfătuitorii înțelepți ai bazileului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), a deprins de mic rugăciunea. Acest detaliu ne reamintește cât de importantă este educația pe care copiii o primesc în familiile lor, așa cum a fost și cazul Sfântului Grigorie Palama.

Întâlnind mai târziu oameni duhovnicești, de înaltă statură spirituală, unii dintre ei mari ierarhi sau sfinți ai Bisericii, Grigorie Palama a învățat de la toți, fiind călăuzit întotdeauna de cuvintele Sfintei Evanghelii.

El și-a întemeiat învățătura pe cuvintele inspirate ale Sfintei Scripturi, pe care le-a cunoscut într-o vreme în care lucrările de teologie nu erau la fel de accesibile ca în alte vremuri. În acest sens, un studiu documentat ne arată că, după moartea Sfântului Simeon Noul Teolog, o lungă perioadă de timp nu s-a vorbit aproape nimic despre el, din pricina contestatarilor săi, care nu au înțeles nici viața și nici mesajul Sfântului, de pe vremea când era monah și stareț. Cu toate acestea, după aproximativ 300 de ani, Sfântul Grigorie Palama oferă multe exemplificări din opera Sfântului Simeon Noul Teolog, fiind unul dintre primii exegeți care au așezat în lumină învățătura acestuia, subliniind că viața lui este „întreagă o minune”, iar operele sale sunt „scrieri ale vieții”.

De la Teolipt, devenit Mitropolit al Filadelfiei și apoi Patriarh al Constantinopolului, de la isihaștii pe care i-a întâlnit în muntele Athos, sihaștrii și monahii ori teologii învățați, Sfântul Grigorie Palama a învățat, adunând ca într-un tezaur toate comorile duhovnicești.

De asemenea, troparul îl proclamă pe Sfântul Grigorie lauda Tesalonicului, cu precădere datorită faptului că a fost și făcător de minuni. Aceste lucruri s-au întâmplat într-o perioadă tulbure din viața Bisericii, pe de o parte din pricina adversarilor acesteia, care născoceau învățături pline de erezii, iar pe de altă parte din cauza turcocrației, care nu îngăduia Bisericii să propovăduiască Evanghelia.

Veria, o veche cetate aflată la aproximativ 100 km de Tesalonic, a fost evanghelizată de Sfântul Apostol Pavel, când a pășit prima dată pe pământ european, pe traseul dinspre insula Samotrachi către Filipi, Tesalonic, la Veroia (Veria) și apoi la Platamonas, mergând de acolo către Atena, cu corabia.

În cetatea încreștinată de Sfântul Apostol Pavel s-au nevoit mulți oameni ai lui Dumnezeu. Înaintea Sfântului Grigorie Palama, în acel ținut au fost cunoscuți sfinți mari, între care Antonie de Veria, numit și cel Nou, care a trăit în veacul al XII-lea, ori un alt mare rugător și isihast, Teofanis, care a luminat ținutul Nausei, zonă aflată sub jurisdicția Mitropoliei de Veria.

Pe acest fond a venit Sfântul Grigorie Palama la Tesalonic, după hirotonia sa întru preot. S-a nevoit pe un munte nu prea departe de Veria, transformând întregul ținut într-o mănăstire, unde i-au urmat frații după trup, precum și mulți alți trăitori întru Hristos, inclusiv mama și două surori, pe care le-a sfătuit să îmbrățișeze viața monahală.

Veria a trăit atunci, prin prezența Sfântului Grigorie Palama, care a sihăstrit o vreme aici, ceea ce cunoscuse altădată pustiul Betleemului, prin Sfinții Sava și Teodosie, ori Hozeva, prin Sfinții Ioan și Gheorghe Hozevitul și, mai târziu, a conaționalului nostru Ioan Iacob.

A devenit lauda Tesalonicului, după ce acumulase o vastă experiență duhovnicească și învățături din întâlnirile cu marii Părinți, cunoscători ai Evangheliei și ai scrierilor patristice, slujind ca ierarh al acestei binecuvântate cetăți. Deși nu a păstorit prea mult, s-a dovedit un ierarh misionar, scriitor și predicator, apărând Biserica într-o perioadă grea.

Sfântul Grigorie Palama ne îndeamnă să cerem mereu harul lui Dumnezeu, ajutându-ne să depășim stările care nu sunt întotdeauna taborice.

Să avem și noi aceeași bucurie, pentru a putea exclama împreună cu ucenicii Mântuitorului din vremea Schimbării Sale la Față și împreună cu toți drepții nevoitori în alte vremuri, care au mărturisit cât de bine este să fim împreună cu Domnul.

Sfântul Grigorie Palama ne îndeamnă să părăsim întunericul dinlăuntrul nostru, după cum se ruga stăruitor Preacuratei Maici a lui Dumnezeu: Luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul! Sfântul Grigorie Palama ne învață să iubim lumina, să ne ferim de întuneric și să găsim întotdeauna calea care duce către Împărăția luminii.

Ne rugăm Sfântului Grigorie Palama să întărească puțina noastră credință și să ne ajute să descoperim marea taină a rugăciunii, spre a ne lumina întunericul sufletului și a dobândi bucuriile negrăite ale Duhului, cum le-a trăit și le-a teologhisit Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.