Sfântul Ioan Gură de Aur, un pedagog al vremurilor

Pedagogia Sfântului Ioan Gură de Aur este actuală pentru că ea aduce în atenţia noastră o pedagogie a exemplului personal, o pedagogie creştină existenţială care prin principiile sale educaţionale a urmărit valorificarea existenţei umane şi umplerea acesteia de sens. De asemenea, pedagogia lui este una socială, prin grija permanentă pe care a acordat-o celor pe care a dorit să-i educe, să-i înveţe, dar şi eclesială, pentru că atingerea idealurilor propuse de el nu se putea realiza în afara Bisericii.

Preocupat permanent de devenirea umană, de desăvârşirea ei, el a atras atenţia asupra importanţei sufletului. Pe de o parte, a punctat pericolele care-l pot distruge, pe de altă parte a oferit soluţii ce pot fi mântuitoare. În acest fel, este diferit de pedagogia modernă, care recunoaşte că buna gestionare a emoţiilor este hotărâtoare pentru formarea unei fiinţe şi care nu explicitează în mod clar noţiunea de suflet. El se adresează tuturor categoriilor de vârstă, insistând pe perioada copilăriei ca fiind cea mai potrivită pentru formarea caracterului creştin. Toată învăţătura lui se raportează la Sfânta Scriptură şi cu ajutorul ei vindecă neputinţele cu care se confruntă dintotdeauna omul - şi anume pofta, lenea, neîncrederea, frica etc.

Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne astfel un pedagog al vremurilor pentru că necesităţile fizice şi afective ale oamenilor au fost dintotdeauna aceleaşi. El a ştiut să le identifice şi să ofere alternative care să facă din omul încercat un atlet al lui Hristos. Preocuparea lui a fost vie, sinceră, din iubire, iar răsplata străduinţelor sale a dăinuit în veşnicie. (Cristina Benga)