Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Sfinţii Mucenici, pilde veşnice de statornicie în credinţă

Sfinţii Mucenici, pilde veşnice de statornicie în credinţă

Un articol de: Liviu Petcu - 23 Ian, 2012

Sfinţii Mucenici au mărturisit cu tărie, devotament şi abnegaţie credinţa lor în Hristos Domnul, hotarul dragostei lor pentru Dumnezeu fiind nehotărnicit. Pentru noi toţi ei sunt paradigme ale credinţei jertfelnice, mărturisirii neînfricate a credinţei, răbdării neclintite în suferinţă, precum şi ale fericitei smerenii. Pe acestea toate ei le-au întrupat şi le-au făcut să rodească în mod desăvârşit.

Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viaţă, căci Hristos era viaţa lor şi a trăi însemna Hristos. Ei nu au dorit nici suferinţa, nici moartea, ci au fost convinşi că merg spre viaţa veşnică, pe care credeau că au descoperit-o. Nu au şovăit în vreun fel când au fost împinşi a alege între a-şi lepăda credinţa şi a muri mărturisindu-şi convingerile de care erau total pătrunşi.

Mărturia dată despre Adevăr a făcut din mucenici eroi ai credinţei, căci ei sunt triumfătorii creştini împotriva necredincioşilor, aceştia din urmă fiind înşelaţi de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor şi consecinţele născocirilor minţii umane decăzute.

Torturaţi pe nedrept şi fără de milă, mucenicii iertau şi cereau îndurare pentru cei vinovaţi de chinurile la care erau supuşi. Supuşi la cazne fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aştepta pe călăi decât pieirea trupului lor; astfel, daţi morţii, ei se rugau pentru iertarea, pacea şi viaţa tuturora. Aşa s-au stins pentru lumea aceasta şi aşa şi-au încheiat ei lupta şi biruinţa: rugători înaintea lui Dumnezeu pentru toţi, devenind pilde strălucite de statornicie în credinţă, modele de virtute, icoane ale curajului, bărbăţiei şi abnegaţiei şi călăuze sigure şi statornice pe calea către Înviere. Buni şi biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleţi ai lui Hristos şi-au împlinit lupta muceniciei înarmaţi doar cu armura lui Dumnezeu, platoşa dreptăţii, scutul credinţei şi sabia duhului.

Cu toţii nutrim credinţa că martiriul este actual şi astăzi (poate nu neapărat cel sângeros), atunci când drept-măritorii creştini cunosc, aprofundează, mărturisesc şi-şi apără credinţa cu orice preţ şi încearcă să golească de putere şi să bareze ispitele duhurilor rele, rămânând tari în războiul nevăzut şi în unirea cu Dumnezeu. În lumea zilelor noastre, asupra căreia planează un duh perfid, neruşinat şi incisiv al desfrâului, al lipsei de credinţă, al înrobirii materiei, mărturisim cu referire la oarece creştin al zilelor noastre, care rămâne curat la suflet şi rugător în faţa lui Dumnezeu, mărturisitor, nerobit de compromisuri care-i slăbesc credinţa şi-i maculează sufletul, că viaţa lui curată are valoarea unei mucenicii.

Şi în timpul nostru, problema mărturisirii dreptei credinţe este una de actualitate şi arată că pot fi şi astăzi persecutori şi martiri ai credinţei. Sunt unii care se depărtează de la izvorul curat al Sfintei Ortodoxii şi îmbrăţişează diverse ideologii, pseudocredinţe, alţii sunt prinşi în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alţii cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu şi se lasă biruiţi de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinţilor mucenici, trăitori şi mărturisitori ai dreptei credinţe, a exercitat şi continuă să exercite o influenţă binefăcătoare şi astăzi, pentru noi toţi, şi ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric.