„Sfinţii Părinţi au apărat demnitatea umană şi frumuseţile lumii create“

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanţilor la Colocviul internaţional „Patristique et ścuménisme. Thčmes, contextes, personnages“, care are loc la Constanţa, începând din 17 octombrie şi până mâine, 19 octombrie 2008

Înalt Preasfinţia Voastră,

Preacucernici Părinţi Profesori,

Domnilor Profesori,

Stimaţi invitaţi,

Vă mulţumim pentru invitaţia de a participa la Colocviul internaţional „Patristique et ścuménisme. Thčmes, contextes, personnages“, găzduit de vechea vatră creştină a Tomisului. Prezenţa la acest colocviu a unor personalităţi ale teologiei contemporane, împreună cu ierarhi şi preoţi, ne încredinţează că întâlnirea aceasta constituie un eveniment bisericesc cu semnificaţii majore.

Acest colocviu are loc în „Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii“, sub ocrotirea Sfinţilor Părinţi, care, inspiraţi de Duhul Sfânt, au tâlcuit Sfânta Scriptură şi au trăit-o în Sfânta Liturghie, prin textele biblice cuprinse în rugăciunile din Sfânta Liturghie. Părinţii Bisericii au făcut din „Cuvântul Care se tălmăceşte pe Sine în cuvinte“ (Sfânta Scriptură), Cuvânt al Împărtăşaniei, unde se confirmă îndemnul psalmistului: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul“ (Psalm 33, 8). Multe texte mistagogice ale Sfinţilor Părinţi au devenit lumină liturgică a Bisericii Ortodoxe.

Pentru teologia ortodoxă contemporană, părintele Dumitru Stăniloae (de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit anul acesta 15 ani), urmând exemplul Sfântului Maxim Mărturisitorul, ne-a învăţat cum să ne apropiem de Sfinţii Părinţi şi de textele lor. Părintele Stăniloae a văzut în monumentalul tezaur patristic valori pe care scurgerea secolelor nu le-a diminuat şi a reuşit să ne împărtăşească, prin traducerea şi interpretarea textelor Sfinţilor Părinţi, lumina prezenţei dumnezeieşti în sfinţi, conştiinţa întâlnirii nemijlocite între Dumnezeu şi creaţie prin energiile divine necreate, lupta creştinului cu patimile egoiste şi dobândirea adevăratei libertăţi de a iubi pe Dumnezeu şi pe semeni (Filocalia). Părintele Stăniloae n-a fost doar un simplu traducător al operei Sfinţilor Părinţi, ci şi un continuator al teologiei Sfinţilor Părinţi, prin aprofundarea scrierilor lor, după cum remarcă unii patrologi contemporani.

În lumina Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, părintele Stăniloae ne învaţă să depăşim idolatrizarea limbajului teologic de repetiţie, arătând că dogmele nu pretind a epuiza, în formularea lor, adevărul dumnezeiesc, ci îl apără de deformarea şi raţionalizarea eretică. Expresiile dogmatice şi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii au o dimensiune apofatică, întrucât se referă la taina Persoanelor divine veşnice şi infinite, Care Se descoperă persoanelor umane pentru comuniune de viaţă şi iubire veşnică.

În societatea în care trăiau, Sfinţii Părinţi au apărat demnitatea umană şi frumuseţile lumii create, având conştiinţa valorii universale şi eterne a persoanei umane care poartă în ea chipul sau pecetea comuniunii Sfintei Treimi. De asemenea, Sfinţii Părinţi s-au luptat şi s-au rugat pentru a menţine unitatea de credinţă ortodoxă şi comuniunea fraternă între Bisericile locale.

În acest sens, este valabil şi astăzi apelul lansat de părintele George Florovsky la Congresul Facultăţilor de Teologie de la Atena din 1936: „să ne reîntoarcem la Sfinţii Părinţi“.

Rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze pe toţi participanţii la acest colocviu şi să le dăruiască bucuria de a lucra în Duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, pentru ca astfel să contribuie la intensificarea cooperării teologice şi a comuniunii frăţeşti pe calea mântuirii.

† DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române