Și a înviat a treia zi, după Scripturi

În articolul al cincilea din Crez mărturisim credinţa noastră în Învierea lui Iisus Hristos. Când afirmăm adevărul de credinţă că Mântuitorul a înviat, ne referim la Învierea Lui cu trupul din morţi.

Articolul din Crez a preluat exprimarea din prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: „Că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi” (cap. 15, 3-4).

În Scriptura Noului Testament, toţi Sfinţii Evanghelişti vorbesc despre Învierea Domnului. Din Sfintele Evanghelii ştim că Mântuitorul a înviat a treia zi după Jertfa Sa de pe Cruce. Sintetizând relatările Evangheliilor, Sinaxarul pascal ne explică modul cum identificăm cele trei zile: „În ce privește însă Învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi Vineri noaptea și Sâmbăta întreagă fac altă zi; iată deci a doua zi. Altă zi o fac noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se în­țelege întregul), deci altă întindere de zi. Iată, dar, și ziua a treia”.

Biblia ne prezintă Învierea Domnului în mai multe texte din Noul Testament. Minunea Învierii este prezentată în amănunt de Sfinţii Evanghelişti (Matei 28, 1-10; Marcu 16, 1-8; Luca 24, 1-12, 15-31, 36-50; Ioan cap. 20 şi 21), iar Sfântul Apostol Pavel ne oferă mai multe argumente care dovedesc că Mântuitorul a înviat cu adevărat (1 Corinteni 15, 1-20).

Acest eveniment unic şi fundamental în istoria mântuirii s-a petrecut în prima zi a săptămânii, care este numită până astăzi Ziua Domnului, iar în limba română, Duminică. În fiecare duminică din cursul anului bisericesc sărbătorim Ziua Învierii Domnului. Ea este prima zi a săptămânii şi aminteşte de prima zi a creaţiei, când s-a făcut lumină, dar şi Ziua Învierii Domnului, când a fost inaugurată ziua a opta, cea fără de sfârşit.

Ziua Învierii Domnului este cea mai importantă a săptămânii pentru creştini, pentru că în această zi sărbătorim Învierea Mântuitorului, care este fundamentul credinţei noastre. De aceea, în această zi, în Bisericile noastre cântăm imnul Sfântului Ioan Damaschin: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului, Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos. Că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.

Acest imn liturgic sintetizează teologia sărbătorii Învierii Domnului. Noi, cinstind Învierea lui Hristos, mărturisim că prin Jertfa şi Învierea Lui am fost mântuiţi, pentru că prin Cruce am fost izbăviţi de păcatul strămoşesc, iar prin Înviere am devenit cetăţeni ai Raiului, dobândind viaţa veşnică: „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”.