„Şi adevărul ne va face liberi…“

▲ În spatele manipulării prin comunicare, întotdeauna se află un cuvânt care îşi pierde sensurile pozitive: interesul ▲

Sunt o grămadă de proverbe care încercă să facă separarea dintre adevăr şi minciună. Se spune că minciuna are picioare scurte, că ea nu rezistă niciodată în faţa adevărului. Citim, de asemenea, cu plăcere şi ne educăm copiii pentru a citi poveşti savuroase, cum ar fi „Pinocchio“, sau pentru a înţelege de ce ursul nu are coadă şi cum a putut fi păcălit de vulpe.

Interesant este că majoritatea învăţăturilor de acest gen au o nuanţă mai mult umoristică, fiind mai puţin percepute ca opinii foarte clare. Învăţătura creştină este singura care separă în mod cert binele de rău şi adevărul de minciună, făcând o legătură simplă şi clară între adevăr şi bine şi asociind răul cu minciuna.

Trăim, din păcate, realităţi care nu se schimbă de mii de ani. Manipularea şi retorica sunt instrumente folosite cu succes şi sunt la îndemâna adulţilor. De foarte multe ori, judecăm prin prisma vorbelor celor din jur, fiind uşor atraşi de jocuri de cuvinte, de manipularea fină a adevărului, în aşa fel încât ajungem să tragem prea repede concluzii pripite. Prea des timpul curge în defavoarea realităţilor înconjurătoare.

Lumea în care trăim, mai ales în contextul exploziei comunicării, prin toate formele sale, tinde să piardă sensurile constructive. Regula care ar putea contracara aceste riscuri ar fi educaţia. O educaţie care nu are legătură doar cu tâlcul poveştilor pentru copii. O educaţie care ar trebui să fie resimţită şi în lumea adulţilor, o lume care, din păcate încetează să îşi ascută simţurile pentru a distinge binele de rău, adevărul de minciună.

În spatele manipulării prin comunicare întotdeauna se află un cuvânt care îşi pierde sensurile pozitive: interesul. Interesul nu este o noţiune rea, dacă îşi păstrează sensurile firescului şi dacă este rezultatului unei munci cinstite, fără a se deforma nimic din ceea ce corespunde unei judecăţi lipsite de rea-voinţă.

De multe ori mi s-a spus că… scopul scuză mijloacele. Că nu contează metodele prin care îţi atingi ţelul. Cu o inteligenţă folosită excesiv în sensuri negative, unii au reuşit să creeze senzaţia că acel cuvânt numit „interes“ poate fi folosit fără prejudecăţi în orice circumstanţe. Scopul sau interesul poartă, în schimb, greutatea unei responsabilităţi pe care foarte puţini lideri şi-o asumă.

O concluzie simplă, departe de a complica lumea celor din jur, ţine de caracteristica modului nostru de a trăi. Şi, dacă suntem nemulţumiţi de evoluţia lumii în care trăim, explicaţia, fără prea multe argumente, vine din interesul realizat prin minciună. Cum ne „curăţăm“ de această povară? Cine poate găsi răspunsul corect pentru a separa adevărul de minciună?

O lume săracă se află întotdeauna la îndemâna manipulatorilor. Pâinea şi circul sunt instrumente deseori folosite pentru a deturna atenţia de la advăratele interese. Un om corect are mari dificultăţi în a convinge asupra bunelor sale intenţii, fiind preferată, deseori, amăgirea pecuniară, în locul unei vieţi cinstite.

Dacă aţi rămas pe gânduri, măcar o clipă, dacă veţi încerca să judecaţi dincolo de aparenţe, dacă veţi aştepta şi alte păreri, înainte de a emite opinii, veţi reuşi să aveţi o concluzie apropiată de adevăr. În adevăr se află spiritul lui Dumnezeu şi este singura formă prin care putem trăi cu adevărat liberi!