Simte-te ca un străin

Părinții deșertului pot să alcătuiască un ghid de viață spirituală în câteva cuvinte. Se poate observa la ei o harismă a rostirii esenția­lizate. Curățate de balast, cuvintele lor sunt lumină călăuzitoare.

„Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Cum trebuie să fiu acolo unde trăiesc?» Bătrânul îi zice: «Simte-te ca un străin, ca să nu cauți să îți azvârli cuvintele înaintea ta. Așa îți vei găsi liniștea»”.

Scopul ascezei monahilor din deșert, din nou ni se spune, este dobândirea liniștii. Există o liniște care se găsește în înstrăinare. Monahii s-au îndepărtat fizic de lume, dar asta nu înseamnă automat că au reușit să se înstrăineze și în inima lor, să își asume distanța lăuntrică specifică unui exilat. O asemenea depărtare este necesară pentru a putea fi conștient de statutul de pelerin în această lume, de tranziența existenței.

Liniștea se naște din pacea pe care o ai cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu oamenii. Foarte adesea relațiile cu ceilalți produc tulburare, le gestionăm prost și avem așteptări nejustificate. Una dintre aceste așteptări sau dorințe este aceea de a fi ascultați, de a putea porunci. În clipa în care suntem ascultați, ni se pare că întreaga noastră exis­tență este confirmată și avem un sens. Purtăm parcă un război cu cei apropiați pe care am vrea să ni-i supunem ca să ne asculte. Și în acest război se desfă­șoară zilnic lupte, iar liniștea nu e de găsit. Cu cât mai mare apropierea, cu atât mai mare războiul. (Oare nu acesta este un posibil înțeles al cuvintelor Mântuitorului: „Dușmanii omului, casnicii lui”, Matei 10, 36?)

Când te găsești într-un loc străin, nu te aștepți ca vreunul din cei pe care îi întâlnești să te asculte. Scapi de iluzia controlului și de nevoia de a o cultiva. Nu mai încerci să îi supui pe ceilalți prin cuvintele tale. Dacă să întâmplă să fii ascultat, e foarte bine, dar pri­mești asta cu surpriză, ca ceva ce nu ți se cuvine de drept.

Să fii ca un străin înseamnă să nu îți legi inima, dorințele și spe­ranțele de oameni și de lucruri. O astfel de înstrăinare sănătoasă îți dă libertatea să te îndrepți cu toată puterea către Dumnezeu. În această libertate se înfiripă treptat liniștea.