Sinceritatea calului troian

Nimeni nu i-a obligat pe troienii descrişi de Homer să aducă în cetate, bucuroşi, calul "dăruit" de inamici. S-a dovedit a fi o viclenie, din el ieşind, noaptea, ostaşi care au deschis porţile cetăţii din interior, punând capăt asediului Troiei. Nici pe noi nu ne obligă nimeni, astăzi, să primim în viaţa noastră tot felul de "cadouri" ale lumii moderne, care pot da naştere, la cea mai mică neatenţie, unor gânduri şi atitudini de neimaginat până atunci. Pentru un adevărat creştin, darul cel mai de preţ în această viaţă este cel ziditor de suflet, sub orice formă s-ar prezenta el. Iar poveţele duhovniceşti, dintotdeauna, au constituit o comoară pentru cei care au ştiut să le preţuiască.

În această epocă a internetului, informaţia este mai aproape ca oricând. Putem obţine, gratuit, într-un mod extrem de facil, sfaturi care ne pot îndruma spre o viaţă curată. Ar fi, însă, o greşeală să folosim doar spaţiul web pentru a ne documenta în această privinţă. Şi aceasta deoarece, sub aspectul nevinovat al unor articole cu specific religios, se ascund, uneori, învăţături înşelătoare şi opinii care nu au nimic în comun cu adevărata credinţă. Mai ales persoanele aflate în căutare, neiniţiate, pot avea de suferit în urma citirii unor astfel de materiale, fiind îndemnate pe cărări întortocheate spre rătăcire.

Ştim cu toţii că există multe culte care îşi atribuie apartenenţa la creştinism. După cum există multe mişcări cu ideologii bizare care îşi propun să întemeieze noi religii. Un bun creştin ştie să deosebească adevărul de minciună şi răul de bine, deoarece îşi cunoaşte propria credinţă, putând, astfel, să ocolească "darurile" otrăvite răspândite la tot pasul. Ne îngrijorează, însă, tendinţa unora de a accepta ca fiind bun orice este nou şi la modă, mai ales dacă apare prezentat într-un ambalaj ispititor. Pe internet găsim ştiri despre vedete de film şi nu numai care au îmbrăţişat o anumită religie. Multe astfel de ştiri sunt simple materiale propagandistice, menite fie să întărească statutul de "personalităţi" al celor la care se referă, fie să promoveze vreun cult obscur. Deoarece admiratorii vedetelor vor căuta în spaţiul web, spre a vedea ce i-a atras pe "idolii" lor la respectiva religie. Astfel, fără prea mare efort, pătrund şi în România ideologii năstruşnice, prolixe, din care putem reţine fără greutate doar că se pretind a fi adevărate, pe baza unor dovezi cel puţin îndoielnice.

Am găsit pe internet (deşi nu ne-am străduit prea mult) o mulţime de site-uri dedicate unor religii exotice, în care apar extratereştri, fiinţe invizibile, idei yoghine şi sataniste, într-un amalgam năucitor. Circulă, tot în mediul virtual, o sumedenie de filme şi texte care ne dovedesc, în cele din urmă, că omul poate deveni sclav al propriei imaginaţii. Din păcate, şi zona românească a spaţiului web a fost contaminată de tot soiul de idei ciudate. Există diverse categorii de persoane care îşi descoperă calităţi de "profeţi", "guru" sau cum or mai vrea să îşi spună, adaptând, fără prea mare dibăcie, mesaje religioase şi texte ştiinţifico-fantastice, pentru a suna cât mai original.

La modă sunt acum ideile ezoterice şi teorii ale conspiraţiei. Ne sunt prezentate diverse aglomerări de cuvinte, cu prea puţin sens, spunându-ni-se că ar fi vechi adevăruri, ţinute secrete de unele instituţii, printre care este amintită, la loc de cinste, Biserica. Cunoaştem apetenţa unora spre mistere de orice fel, dar am citit nişte fraze îngrozitoare, formulate şi argumentate insidios, care se pretind a fi ortodoxe sau care, lovind în ortodoxie, dezvoltă nişte doctrine complet stupide. Şi aceasta devine o practică deranjantă, mai ales atunci când, propunându-şi să şocheze, apelează la blasfemii de-a dreptul jignitoare atât pentru inteligenţa noastră, cât şi pentru sentimentele noastre religioase.

Se spunea, cândva, că "hârtia rabdă orice", făcându-se referire la unele încercări, literare şi nu doar, neizbutite. Astăzi remarcăm că şi anumite unghere ale internetului se dovedesc a fi la fel de permisive. Mai grav, însă, idei aberante îmbrăcate în veşminte pseudoreligioase evadează şi în lumea reală, gata să îi otrăvească pe cei care, din slăbiciune, le ascultă. Iar mass-media românească, adesea deosebit de "sârguincioasă" în atitudinile îndreptate împotriva Bisericii, le trece cu vederea sau, dimpotrivă, le prezintă cu o râvnă deosebită în goana după senzaţional. Nici un cuvânt, însă, despre pericolul pe care îl reprezintă aceste efluvii ale unor imaginaţii prea bogate pentru cei uşor de înşelat.

Internetul, cu bune şi cu rele, poate deveni, dacă este greşit întrebuinţat, un turn Babel viclean alcătuit, îndreptat către adâncime. Iar spiritul uman poate fi uşor manipulat, atunci când la baza gândirii noastre nu există o credinţă solidă. "Darul" accesului facil la informaţie se dovedeşte a fi, uneori, un cal troian abil plasat. Sub semnul noutăţii şi al aparentei frumuseţi se pot ascunde învăţături înşelătoare şi îndemnuri spre rătăcire. Nu trebuie să ne mire, deoarece astfel de încercări au avut loc din cele mai vechi timpuri, cu acelaşi scop: distrugerea adevăratei credinţe. "Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare" (Ecclesiastul 1, 8-9). Şi, în acest vârtej de informaţii, specific acestor vremuri, putem regăsi adevărurile textelor scripturistice, deoarece un singur lucru ar fi cu adevărat nou şi neaşteptat: sinceritatea calului troian...