Sinteticul ca mod de viaţă

Viaţa trece într-un ritm rapid şi etapele convenţional stabilite par a se topi în vârtejul de acţiuni şi sentimente pe care îl denumim "o zi obişnuită". Suntem cu toţii egali în faţa legilor firii. Ne naştem, trăim şi murim. Dorim să păşim spre piscurile existenţei, dar devenim, adesea, doar simpli visători, cu năzuinţele contrazise de însăşi firea noastră schimbătoare şi slabă. Întindem mâna spre a atinge lucrurile aflate în imediata noastră vecinătate, dar, cu stupoare, descoperim că ele nu sunt ceea ce par a fi. Şi în nici un caz nu sunt ceea ce ar trebui să fie. Căci lumea noastră este invadată de iluzoriu şi... sintetic.

Băuturile carbogazoase şi nu numai sunt cumpărate de mai toată lumea. Orice copil bea suc, savurându-i gustul. Dar puţini dintre noi îşi fac probleme văzând că o băutură conţine "ingrediente naturale şi identic naturale", un alt mod de a spune că ne păcălim simţurile cu o licoare alcătuită predominant din diverse chimicale, al căror efect asupra organismului uman poate fi îngrozitor. Şi dacă o băutură cu aromă de portocale, spre exemplu, conţine 1-3% suc de fructe, nici nu vrem să aflăm ce substanţe îşi dau concursul pentru obţinerea acelui gust, atât de asemănător cu al citricelor evocate.

Băuturile alcoolice par a fi realizate, de asemenea, în laboratorul unui perseverent alchimist. Vinurile sunt falsificate, adăugându-li-se arome şi alcool, spirtoasele sunt contrafăcute, pentru a căpăta gustul unor produse tradiţionale (tradiţionale în Scoţia sau în alte părţi ale globului, de obicei). Am citit într-un articol, de curând, un avertisment al specialiştilor: orice băutură alcoolică neverosimil de ieftină este suspectă de a fi contrafăcută, iar compoziţia sa constituie o enigmă.

Produsele alimentare par a fi împărţite în trei categorii: unele seamănă la aspect cu "originalul", având un gust diferit, altele seamănă la gust, dar au o altă înfăţişare, iar cele din urmă nu seamănă deloc, dar beneficiază de nume pompoase şi reclame pe măsură. "Afânători", "emulgatori", "proteină animală" sau "proteină vegetală", alături de altele, sunt doar cuvinte pe care le citim cu nepăsare, fără a şti ce înseamnă de fapt. Şi, mai ales în perioada postului, ne amăgim simţurile cu diverse imitaţii "vegetale" ale preparatelor din carne ori lactate, nepunându-ne întrebarea în ce măsură ţinem cu adevărat post sau ce substanţe or fi conţinând acele produse, de seamănă atât de mult cu "originalul".

Hainele nu mai sunt de mult fabricate din bumbac, lână, mătase etc., ci au în compoziţie poliester şi alte fibre sintetice. Cu astfel de combinaţii de substanţe, îmbinate în produse care arată foarte bine, e drept, ne îmbrăcăm şi noi, se îmbracă şi copiii noştri. Ar fi bine, totuşi, să ne întrebăm ce consecinţe aduc acestea asupra corpului nostru.

Ar fi inutil să mai continuăm această listă a sinteticelor de zi cu zi. Le cunoaştem cu toţii, le folosim, nu ne putem imagina viaţa fără ele. Şi nu ne mai miră că se vorbeşte despre crearea, pe cale artificială, a animalelor şi chiar a oamenilor. La câte au fost falsificate şi imitate, probabil că acesta pare a fi pasul firesc. Se iveşte, însă, problema legată de moralitatea invaziei sinteticului. Atât în privinţa produselor prin care suntem înşelaţi sau ne înşelăm noi înşine, cât şi în privinţa vieţii, a cărei menire încercăm să o contrafacem, într-un mod inacceptabil. Vom înţelege aceasta atunci când va trece frenezia adusă de nou şi de lesnicios. Când vom putea evalua, "la rece", avantajele şi dezavantajele calpului ce ne înconjoară. Mi-e teamă însă că ar putea fi prea târziu. Căci, pentru noi şi urmaşii noştri, s-ar putea dovedi ireversibil devastatoare această folosire a sinteticului ca mod de viaţă.