Slăvim Învierea lui Hristos „cea dătătoare de viață”

Suntem în zilele pline de lumină ale serbării pascale a Învierii Domnului. Acum în Săptămâna Luminată trăim în fiecare zi bucuria pascală din Duminica Învierii. Din această zi pascală prăznuim timp de 40 de zile „Învierea cea dătătoare de via­ță a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (Sinaxarul de Paşti).

În aceste 40 de zile ale serbării pascale, creştinii se salută mărturisind credinţa lor în Învierea Domnului spunând: „Hristos a înviat!”; şi răspund, certificând această credinţă a lor, „Adevărat a înviat!” Prin acest salut, creştinul, ca om al credinţei nestrămutate, arată că Învierea Domnului nu este doar un moment de sărbătoare, ci în primul rând este o afirmare a credinţei în Hristos.

Din Sfintele Evanghelii ştim că, după trei zile de la moartea Sa pe Cruce, Hristos Domnul a înviat. Primii martori ai Învierii Sale sunt Preasfânta Sa Maică, Fecioara Maria, Femeile Mironosiţe şi apoi Sfinţii Apostoli. Minunea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos a trezit în sufletele Femeilor Mironosiţe, ale Sfinţilor Apostoli şi ucenicilor care au fost martorii ei trecerea de la teamă la bucurie.

Sfintele Evanghelii ne relatează că Femeile Mironosiţe au venit la mormânt să împlinească rânduiala iudaică, pe care nu au putut-o face la înmormântarea în grabă a Mântuitorului. Nu s-au aşteptat să găsească mormântul gol. Descoperind acest lucru, primesc bucuria Învierii Domnului de la înger. Ele se conving de realitatea Învierii Domnului şi devin martore şi mărturisitoare ale acestei minuni.

Despre Învierea Domnului, Sinaxarul pascal ne spune că „la miezul nopții, pe când străjerii păzeau mormântul, pământul s-a cutremurat și un înger s-a pogorât și a răsturnat piatra de pe mormânt. Ostașii, văzând aceasta, s-au înspăimântat și au fugit; numai după aceea s-a petrecut venirea femeilor la mormânt, sâmbătă, după miezul nopții, aproape de revărsatul zorilor. Învierea a cunoscut-o întâi Maica lui Dumnezeu, care, după cum grăiește Evanghelia de la Matei, ședea la mormânt împreună cu Maria Magdalena”.

Hristos este Cel care prin Învierea Sa dăruieşte viaţă, dar nu una trecătoare, ci veşnică. Prin păcatul lui Adam, neamul omenesc a cunoscut moartea, iar prin Învierea lui Hristos lumea a primit bucuria veşniciei din Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea imnografia pascală ne cheamă „să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos”; „că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat” şi să mărturisim: „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”.

Învierea lui Hristos este adevărul fundamental al credinţei noastre. Pentru creştinul ortodox Paştele nu este doar un prilej de serbare, ci mai ales un timp de afirmare a credinţei noastre în Înviere, când mărturisim prin imnografia Penticostarului că „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.