Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Soldatul lui Alexandru Macedon

Soldatul lui Alexandru Macedon

Data: 13 Ianuarie 2014

Odată, un credincios era foarte necăjit din pricină că-şi pierduse averea de pe urma unui negoţ. Simţindu-şi sufletul împovărat de aceste gânduri, merse la preot şi-i ceru sfat.

Părintele îi spuse: „Nu se cade unui necredincios să-şi piardă nădejdea, ci mai vârtos să se întărească în ea atunci când este pus la încercare…“

Dar credinciosul dădea semne de îndoială. Atunci preotul îi zise: „Vreau să-ţi spun o poveste, o pildă despre nădejde. E pilda soldatului lui Alexandru Macedon“.

Spune istoria că un soldat al marelui împărat Alexandru Macedon, plecând într-o campanie militară pe mai mulţi ani în Egipt, şi-a dăruit înainte de plecare întreaga avere la neamurile sărace, rămase acasă.

Văzând aceasta, un tovarăş de arme l-a întrebat: „Ce te vei face la întoarcere, când nimic nu vei mai avea?“ Ostaşul, plin de înţelepciune, i-a răspuns: „Am păstrat ceva de mare preţ pentru clipa întoarcerii acasă…“ „Ce anume“, îl întrebă prietenul. Replica curajosului oştean a fost memorabilă: „Am păstrat nădejdea să câştig altă avere…“

Aici părintele se opri puţin, după care îi spuse: „Aşa suntem şi noi, dragul meu. Porniţi suntem la războiul cel fără de sfârşit al vieţii, iar de pierdem toate, ne rămâne ceva, încă mai bun decât a rămas acelui ostaş. Ne rămâne nădejdea câştigării averii celei mari şi de nefurat de la noi: mântuirea şi fericirea veşnică.

Credinciosul acela auzind vorbele părintelui le-a dat deplină crezare şi a lepădat de la sine toată întristarea şi îngrijorarea. (Augustin Păunoiu, adaptare după o poveste din volumul Cartea cu pilde, Alexandru Lascarov Moldovanu, Editura Semne, 2011)