Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Solidaritate cu românii din Italia

Solidaritate cu românii din Italia

Un articol de: Cornel Cadar - 16 Noi, 2007

Sub presiunea evenimentelor din ultimele săptămâni din Italia, în special după o crimă atribuită unui ţigan român, comunitatea românilor din peninsulă a trecut şi continuă să treacă prin momente de grea încercare. Copii, tineri şi adulţi români au început să fie bătuţi, scuipaţi şi insultaţi în public. Pentru o mare parte dintre italieni, românii au ajuns persona non grata. Ura, violenţa şi xenofobia şi-au făcut loc tot mai mult.

Românii au fost luaţi în vizor. Spiritele s-au încins… Tabere distruse, oameni bătuţi sau ucişi, persoane expulzate. Extremiştii italieni şi-au îndreptat ţinta spre românii şi rromii care muncesc sau nu muncesc cinstit. Din partea politicienilor, tot felul de declaraţii şi luări de poziţie. Etichetele defăimătoare lipite tuturor românilor continuă să apară atât în presa locală din România, cât şi în cea străină.

Adoptarea unei atitudini de curtoazie morală

O cunoştinţă de-a mea a tot răsfoit în ultimul timp presa italiană şi română. „E senzaţional ce se întâmplă, îmi scria. Media e într-adevăr o forţă“. Doar două articole erau în favoarea românilor din „La Stampa“. În rest toate defavorabile.

Iată câteva titluri: „I rom? Un popolo violento“ (Rromii? Un popor violent), „Lâuomo nero, il rom e il romeno“ (Omul negru, rromul şi românul), „Romania fa rima con etnia?“ (România rimează cu etnia?), „Rom, rumeni & c.: da dove arrivano e perché hanno scelto lâItalia“ (Rrom, români & company: de unde vin şi de ce au ales Italia).

Deşi românilor în Italia, observa aceeaşi cunoştinţă, li se spune în general „rumeno“, acum jurnaliştii italieni şi-au amintit şi de cealaltă formă în circulaţie: „romeno“, pe care preferă s-o scrie „rom-eno“...

În ciuda tuturor etichetărilor şi batjocorilor, românii din Italia s-au rugat în comunităţile lor pentru Giovanna Reggiani, femeia ucisă, precum şi pentru victimele provocate de conaţionali. Au existat, de asemenea, numeroase mărturii de solidaritate.

Apelul papei Benedict al XVI-lea lansat duminică, 4 noiembrie, la tratarea relaţiilor dintre populaţiile migrante şi populaţiile locale „în spiritul acelei înalte civilizaţii morale, care este rod al valorilor spirituale şi culturale ale fiecărui popor şi ţară“ a avut un puternic impact asupra opiniei publice din Italia.

A urmat apoi audienţa privată acordată de Sfântul Părinte premierului Călin Popescu-Tăriceanu, miercuri, 7 noiembrie, la începutul unei vizite de lucru pe care acesta o făcea în Italia. Într-un interviu acordat secţiei române Radio Vatican cu privire la conţinutul colocviului şi impresiile personale, primul-ministru spunea: „Am remarcat poziţia Sfântului Părinte care a făcut apel la adoptarea unei atitudini de curtoazie morală. Mi s-a părut o declaraţie de mare nobleţe sufletească şi eleganţă, care sunt convins că a avut o influenţă asupra oamenilor politici nu numai italieni, ci şi asupra oamenilor politici români, care riscau şi ei să inflameze situaţia prin declaraţiile lor“.

Iluzii vândute ieftin, la preţ redus

Că nu poate fi etichetat un popor după faptele unui singur individ a fost înţeles şi de alţii, care şi-au păstrat calmul şi realismul. Scrisoarea de solidaritate trimisă în ziua de 7 noiembrie comunităţii românilor din Italia de către Centrul Studii Emigraţie din Roma este relevantă. Centrul este condus de Congregaţia „Sfântul Carol“ a Părinţilor Scalabrinieni. De peste un secol, aceşti călugări se dedică emigranţilor de pe toate continentele. Întrucât scrisoarea are un conţinut bogat, o să citez câteva pasaje.

„Tuturor fraţilor noştri români - cea mai numeroasă comunitate de imigranţi din Italia - şi celor care astăzi sunt înfieraţi drept cauză a nesiguranţei în Italia vrem să le reînnoim public solidaritatea noastră“. Prea mulţi au susţinut faptul că „trebuie să ne apărăm şi să respingem agresorii şi să expulzăm românii (Aproape nimeni nu se opreşte să precizeze termenii acestor afirmaţii şi se uită astfel femeia rrom care s-a întins pe asfalt în faţa unui autobuz pentru a-l denunţa pe conaţionalul ei, acuzat de asasinarea Giovannei Reggiani), chiar dacă această «legitimă apărare» poate declanşa o adevărată acţiune de vânătoare de om (nu contează dacă a făcut sau nu ceva, dar trebuie să plătească din cauza etniei sale), cum s-a întâmplat în mod ruşinos în cartierul roman Tor Bella Monaca“.

„Este victoria confuziei şi a demagogiei care, în timp de criză, are mulţi adepţi! Se propun atunci scurtături facile pentru a rezolva totul şi imediat: să distrugem campusurile rrom, să expulzăm românii (şi pe care alţi după ei?), să închidem frontierele (dar România nu este deja parte a Uniunii Europene?), să ne ocupăm de noi şi vom scăpa de frică... E vorba de iluzii vândute ieftin, la preţ redus, deoarece realitatea dovedeşte că imigraţia nu va fi oprită şi că Europa are nevoie de ea. Cine vorbeşte despre imigraţie ca de un rău evitabil greşeşte de două ori: pentru că nu este evitabilă şi pentru că în sine nu este un rău“.

Să reflectăm asupra locului pe care îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră

Desigur, rămâne şi din partea noastră, a românilor, de a condamna răul şi de a ne apăra drepturile şi demnitatea. Dar mai ales rămâne să reflectăm asupra locului pe care îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră. Este ceea ce sublinia IPS Ioan Robu, preşedintele Conferinţei Episcopilor din România, referindu-se la criza imigranţilor din Italia: „Cazul răsunător întâmplat la Roma trebuie să ne trezească mai ales din punct de vedere moral, încât să ne facă să ne întrebăm care este locul pe care-l ocupă Dumnezeu în societatea românească, pentru că a pleca într-o altă ţară fără o busolă a valorilor morale bine înrădăcinate, a emigra fără nici un fel de siguranţă în privinţa unei locuinţe, a unui loc de muncă şi fără mijloace de subzistenţă nu poate decât să genereze mari probleme“.