Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Stahanov şi boul
În anii imediat următori lui 1989 mai mulţi părinţi duhovniceşti erau invitaţi să ţină conferinţe în diferite locuri de la noi din ţară. Părinţii Galeriu, Teofil Părăianu, Arsenie Papacioc sunt doar câţiva din cei care făceau neîncăpătoare sălile din Bucureşti, Iaşi, Sibiu sau Timişoara. Întâmplarea povestită astăzi s-a petrecut într-un tren cu destinaţia unui oraş din cele menţionate mai devreme. Cred că era Timişoara. Părintele Galeriu împreună cu un ucenic, preot mai tânăr, se aşezaseră în compartimentul vagonului care avea să-i ducă în oraşul de pe Bega. Alături de ei mai mulţi călători, între care o doamnă cu chef de vorbă, dornică să-şi etaleze în faţa celor doi oameni în sutană convingerile în materie de religie. Femeia, nici mai mult, nici mai puţin, susţinea sus şi tare că ideea omului creat de Dumnezeu e un basm de adormit copiii. "Munca l-a făcut pe om, nu Dumnezeu", spunea cu îndârjire vajnica adeptă a lui Stahanov, muncitorul rus, spărgător de normă la jumătatea anilor â30 din secolul trecut. Însoţitorul părintelui Galeriu nu ştia cum să procedeze. Aproape că fierbea. Doctorand, cu studii în Grecia, se gândea să facă o pledoarie despre referatul creaţiei, cu dovezi din fizica şi biologia modernă, care să demoleze ideea fixă a femeii. Dar nu a avut timp. Pentru că părintele Galeriu, cu o faţă mucalită, a zis cu multă blândeţe în glas: "Apoi, doamnă, şi boul, dacă nici el nu o fi muncit? Şi tot bou a rămas!" Când s-a dat jos la Timişoara, femeia era alt om.
I-a sărutat mâna părintelui şi a promis că primul drum îl va face la biserică pentru a se spovedi.