Statul Vatican - 80 de ani

Vatican, cel mai mic stat din lume, a împlinit 80 de ani de existenţă. La 11 februarie 1929 au fost stabilite acordurile ce recunoşteau independenţa şi suveranitatea Sfântului Scaun.

Pentru a marca evenimentul, au avut loc o serie de evenimente organizate sub tema: „Un mic teritoriu pentru o mare misiune“. Printre acestea, un simpozion (12-14 februarie) la Palatul Lateran din Roma, cu referate din partea unor specialişti în istorie, un concert („Mesia“ de Händel, 12 februarie), în interpretarea a două orchestre din Dublin (Irlanda) şi o expoziţie (12 februarie-10 mai).

Semnarea Pactelor Laterane la 11 februarie 1929 a pus capăt aşa-numitei „probleme romane“, care a apărut atunci când, în anul 1870, Italia a invadat şi preluat proprietăţile Bisericii. Primele tratative, fără reuşită, au fost duse de papa Pius al IX-lea (1846-1878), imediat după destrămarea statului papal. În anul 1929, prin semnarea Pactelor Laterane, papa renunţa la orice pretenţie teritorială, iar Italia recunoaşte zona palatelor Vaticane, a Bazilicii „Sfântul Petru“, a pieţei şi a grădinilor care înconjurau palatele ca stat suveran, având drept la reprezentanţă diplomatică, paşapoarte, poştă, monedă. Totodată, mai multe edificii şi instituţii papale din Roma obţineau privilegii speciale. În acest context, s-a semnat un concordat privind relaţiile dintre Biserică şi Italia, considerat de papa Pius al XI-lea (1922-1939) indispensabil pentru ratificarea Tratatului, prin care se asigura libera exercitare a cultului şi a jurisdicţiei bisericeşti. Astfel, s-a deschis o nouă epocă în istoria Bisericii Catolice. Statul simbolic a asigurat mai bine Sfântului Scaun libertatea necesară pentru a-şi îndeplini misiunea.

În cadrul simpozionului care a avut loc cu ocazia aniversării, s-a amintit istoria celor 80 de ani. Imediat după fondare, micul stat a trebuit să facă faţă problemelor celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945). În acea perioadă, Sfântul Scaun a desfăşurat o „intensă acţiune de promovare a păcii şi carităţii, dar cu notabile limite“. Au fost amintite apoi operele caritabile conduse de Pius al XII-lea în Europa în timpul războiului, prin care s-a oferit ajutor şi s-a facilitat comunicarea între „cei pe care războiul i-a separat“. A urmat apoi ocuparea de către germani a Romei, între septembrie 1943 şi iunie 1944: „Cetatea Vaticanului a fost înconjurată de o putere politică şi militară, Reichul german, cu care Sfântul Scaun a avut nu puţine conflicte deschise“. În sfârşit, au fost rememorate şi alte evenimente: Conciliul Vatican II, diferitele Sinoade ale episcopilor, celebrarea anilor jubiliari, în special Marele Jubileu al Anului 2000, funeraliile papei Ioan Paul al II-lea şi alegerea papei Benedict al XVI-lea, evenimente „care au adus la Roma principalele autorităţi politice ale lumii şi mulţimi masive de oameni“.

O machetă mare, din lemn de mesteacăn, tridimensională, oferă o vedere de ansamblu şi îi ajută pe vizitatorii expoziţiei să înţeleagă istoria Cetăţii Vaticanului. Expoziţia, aşezată lângă Piaţa „Sfântul Petru“, va rămâne până la 10 mai. Se pot vedea o serie de cărţi, documente rare, hărţi vechi, machete, filme, fotografii, sigilii. Expoziţia este structurată în cinci secţiuni. Prima prezintă cum a arătat Vaticanul înainte de fondarea oraşului-stat. Începe cu imagini din secolele XVI-XVII şi arată modificările urbane şi topografice prin care a trecut cetatea în secolele care au urmat. Secţiunea a doua este dedicată papei Pius al XI-lea, cel care conducea Biserica atunci când au fost semnate acordurile după negocierile cu regele italian Victor Emanuel al III-lea (masa la care au fost semnate se află în expoziţie). Vizitatorii pot, de asemenea, să vadă textul original al Tratatului (secţiunea a treia), în mod normal păstrat în Arhivele Secrete ale Vaticanului. Secţiunea a patra este dedicată naşterii noului stat, cu construcţiile care s-au făcut: staţia de cale ferată, radioul, oficiul poştal, muzeele şi alte elemente. Ultima secţiune este dedicată pontificatelor din anul 1929 încoace: de la Pius al XI-lea la Benedict al XVI-lea.

„Ideea care ne-a călăuzit - a declarat Barbara Jatta, cea care a coordonat amenajarea expoziţiei - a fost acea de a face să se vadă ceea ce în mod obişnuit nu se vede; când se vorbeşte de Vatican, gândul se duce spontan la Piaţa „Sfântul Petru“, la bazilică, la papa, care sunt parte integrantă şi e cea mai vizibilă a Vaticanului, dar există, în spate, o mică întreagă lume care trăieşte, care lucrează, care realizează şi creează tot ceea ce e necesar pentru ca Sfântul Scaun să aibă libertatea, autonomia şi independenţa necesare pentru exercitarea misiunii sale“.

Statul Vatican, un punct aproape invizibil pe mapamondul geografiei mondiale (aproximativ jumătate de kilometru pătrat), un stat mărunt şi lipsit de apărare, fără armate, continuă să fie centru de iradiere a unei lucrări constante în favoarea solidarităţii şi a binelui comun. Din el continuă să se înalţe un mesaj de progres social, de speranţă, reconciliere şi pace. El „păstrează în sine comori de credinţă, istorie şi artă, este custodele unui patrimoniu preţios pentru întreaga umanitate“.